Emil Hurezeanu, amintiri despre Kissinger: Avea ceva de crocodil, cu pleoapele grele, văzând mai bine lucrurile pe dinăuntru decât cei cu ochii larg deschiși. Modelul lui al balanței de putere, puține legături cu drepturile omului

Emil Hurezeanu a povestit despre vizita pe care Henry Kissinger a făcut-o pentru câteva zile la București, în decembrie 2007, oferind multe detalii de culoare ale acestui contact nemijlocit.

Kissinger a venit de la Frankfurt „într-o zi geroasă și înzăpezită”, însoțit de o gardă de corp. Pentru că bagajul i s-a pierdut, a fost nevoie de un aranjament rapid pentru a beneficia de un costum și o cămașă. „Avea niște pretenții, soția lui suna de la New York încontinuu, cerând anumiți butoni, o anumită cravată, el era mult mai relaxat și mai predispus la compromisuri, așa cum a fost și ca diplomat”, a detaliat Emil Hurezeanu. A doua zi i-a sosit și bagajul, cu tot cu celebrii butoni din aur cu diamante.

„Era un personaj care avea ceva de, când am spus monstru sacru, accentul a căzut pe monstru – de ce? Avea ceva de coleopteră, ceva de crocodil, cu pleoapele grele. Se spune că sunt anumite animale, mai ales în genul acesta, foarte îmbătrânite, care închid ochii sau îi țin abia întredeschiși, dar în spatele lor rulează întregul film al realității, inclusiv nemijlocite, văzând mai bine lucrurile pe dinăuntru decât cei cu ochii larg deschiși. Ațipea din când în când, cel puțin aveam impresia, dar raționa și vorbea cu voce tare în timp ce ochii erau închiși, spunând lucruri extrem de interesante. De exemplu, când am venit de pe Kiseleff și am intrat în piața unde era Palatul Guvernului și sediul Comitetului Central, apoi, mai târziu, în Piața Revoluției, deși avea ochii întredeschiși, era o zi noroasă, cu ceață, el zice: ‘- Nu de aici a vorbit Ceaușescu în ’68 și și-a ținut ultimul discurs în ’89?’ În mod neprevăzut, adică în mod neașteptat. Nu privea în direcția aia, dar ghicea că acolo s-a întâmplat. O astfel de atitudine a avut tot timpul. Aveai impresia uneori că uită cu cine stă de vorbă sau că nu bagă în seamă prea mult ce se întâmplă în jur, în schimb avea o acuitate a intervenției și a rememorării foarte puternică”, a relatat Emil Hurezeanu la Tema Zilei, la TVR INFO.

Lui Ceaușescu i-a prețuit „curajul de a aborda teme și situații ale politicii internaționale”, „deși era un lider comunist circumscris oarecum în perimetrul controlat de sovietici”.

Cei doi se întâlniseră în 1969, când Richard Nixon a venit în România, prima țară comunistă pe care a vizitat-o un președinte american. Kissinger era consilier de relații internaționale. „Știm cât de febrilizați erau de vizita lor la București, care a fost un triumf. (…) Televiziunea Română a transmis probabil cea mai glorioasă descindere la București a unui lider politic – era liderul american însuși, pentru prima oară într-o țară comunistă, care de la Otopeni până în centrul orașului, unde a jucat și hora în Piața Guvernului șamd, a fost aclamat de sute de mii de oameni încântați„, a rememorat Emil Hurezeanu.

După 38 de ani de la acest moment, în prima seară a venirii lui Kissinger în România în 2007, a fost organizată o întâlnire cu foști miniștri de Externe.

„L-am însoțit din prima seară, când am organizat o întâlnire cu foști miniștri de Externe, cu oameni care s-au ocupat de politica externă a României – mi-aduc aminte de prezența fostului ministru de Externe și al Educației din alte timpuri, înainte de 1989, dar un strălucit diplomat și autor, matematician, Mircea Malița, doamna Zoe Petre, s-au stins amândoi între timp, și fostul ministru de Externe Adrian Severin. O discuție operativă, să zic așa. După aceea, a doua zi, am luat un interviu în holul Ateneului, care a și fost publicat de altfel în România Liberă și apoi în cartea mea, ‘Petrecerea timpului’. Și l-am însoțit într-o călătorie de câteva ore prin București, am vizitat împreună, pentru că aveam 2-3 timpi morți, cum se spune, Muzeul de Artă al României, din Piața Revoluției, care într-o zi de luni fiind era închis și ne-am bucurat de privilegiul de a-l fi vizitat singuri. În sfârșit, au fost 24 de ore – 48 de ore de contact nemijlocit și cu el în mașină, la restaurantul ‘Doina'”, a mai povestit Emil Hurezeanu.

„Dau toate aceste detalii care pot să pară triviale, dar era atât de neobișnuit ca o personalitate mondială atât de influentă și atât de proeminentă încă în 2007, omul a fost consultat de toate administrațiile prezidențiale după cea a lui Gerald Ford, pe care l-a servit în calitate de ministru de Externe, ca secretar de stat, dar a fost un apropiat al foștilor președinți Ronald Reagan, cu care, de altfel, era afin, chiar și ideologic, Reagan fiind un urmaș al republicanului Richard Nixon, Kissinger însuși fiind un republican, un politician conservator și un gânditor foarte consecvent, adept al real-politicii, adică a fost considerat un urmaș al lui Bismarck”, explică ambasadorul României la Viena.

„Imaginea lui controversată ține de rolul politic pe care l-a avut la un moment dat îndeosebi în acțiunile guvernului american în America de Sud. A fost învinovățit, între acuzatorii lui celebri este și cel dispărut între timp, dar mare marele autor, foarte caustic, foarte interesant ca autor,  Christopher Hitchens, care a demascat rolul pe care Kissinger l-ar fi avut în pregătirea loviturii de stat din Chile, care s-a soldat cu înlăturarea de la putere a liderului marxist ales în mod democratic, Salvador Allende, și care ori a fost omorât, ori s-a sinucis. Un rol asemănător a avut și în alte părți ale lumii, în fine, personajul este într-adevăr controversat, pentru că e imposibil să fii decenii în șir în prim planul scenei mondiale, chiar dacă te ascunzi uneori în fața cortinelor groase ca diplomat, un astfel de diplomat, foarte efectiv, mai ales în așa-zisa back-channel diplomacy, diplomația de culise, dar a avut și un rol proeminent cât se poate de direct în prim planul scenei publice. El, observ acum, după moartea lui, traversează un purgatoriu și dușmanii, și cei care i-au păstrat ranchiuni și chiar aversiunea, pentru că erau convinși că a avut și un rol negativ, i-au respectat oarecum ultimii ani din viață„, constată Emil Hurezeanu.

„Suntem în timpul Războiului Rece, nu avem prea multe nuanțe, ci doar doi poli, o lume bi-polară, lumea controlată de sovietici, lumea controlată de americani, în plin Război Rece, el aplică, ca să zic așa, politici pe care le-a deprins și pe care le-a învățat ca student la Harvard și ca autor al unei teze de doctorat foarte interesante, despre rolul culturii și al reflecției critice în relațiile internaționale și mai ales după un stagiu la Viena, la sfârșitul anilor ’50, când pregătește o carte care, după părerea mea, e fundamentală și astăzi în relațiile internaționale, și anume ‘A World Restored’, o lume refăcută, restaurată, care discută, e foarte interesant pentru ce a urmat el să facă, el însuși, și ce i s-a întâmplat în lista succeselor, nu în lista eșecurilor – reale sau percepute, și anume pornește de la Congresul de la Viena din 1915 și analizează situația din Europa după Congresul de la Viena, după Războaiele Napoleoniene, (…) e vorba de refacerea Europei în concertul națiunilor, în balanța de putere care din 1815 până către sfârșitul sec. al XIX-lea a ținut, a menținut pacea în Europa. Acest model al lui de întâlnire a polilor antagonici și de negociere în termenii puterii reale, a balanței de putere, avea puține legături cu drepturile omului, dacă în sec. XIX discuția e prea prematură, în orice caz avea mai puțin de-a face cu omul propriu-zis, cu oamenii, cu umanismul, cu romantismul, dacă vreți, avea de-a face cu modelul abstract al echilibrului de putere care trebuie păstrat cu orice preț, indiferent de valorile ideologice ale fiecărei tabere, mai ales atunci când ele sunt antagonice„, a detaliat diplomatul un context mai vast de înțelegere a gândirii personalității marcante ce a fost Henry Kissinger.

CITEȘTE și EXCLUSIV Ambasadorul României la Viena, Emil Hurezeanu: Austria are un interes acum să nu se mai individualizeze într-un refuz privind aderarea la Schengen. Un rezultat, „mai degrabă mai repede decât mai târziu”

Emil Hurezeanu a fost ambasadorul României în Germania în perioada 2015-2021.

Emil Hurezeanu a transformat scena Ambasadei României la Berlin nu doar într-un loc de încrucişări politice şi diplomatice, ci şi într-una a dezbaterilor şi întâlnirilor intelectuale şi culturale, demonstrând, astfel, rolul important al diplomaţiei publice în consolidarea relaţiilor bilaterale dintre state, a subliniat acum 2 ani Ioan Holender, fostul director al Operei de la Viena și al Festivalului Internaţional „George Enescu”, în discursul de laudatio, susținut cu ocazia primirii de către diplomat a distincției Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania. Distincția a fost acordată de preşedintele federal Frank-Walter Steinmaier, pentru contribuţia deosebită adusă de Emil Hurezeanu în perioada 2015-2021 la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Germania.