EXCLUSIV. Interviu cu ambasadoarea Franței în România, Laurence Auer: “Am fost tare fericită că anul acesta am mers să schiez pe Transfăgărăşan – una dintre amintirile mele fabuloase din România”

Doamna ambasador, vă mulţumesc pentru această discuţie, şi vă propun să începem cu un bilanţ al mandatului dumneavoastră, se fac, iată, deja nouă luni de când sunteţi în post

Mulţumesc pentru invitaţie, mai ales că este prima mea sărbătoare de 14 Iulie în România. Aveţi dreptate, am preluat mandatul acum câteva luni, în împrejurări speciale. Ceea ce m-a frapat a fost intensitatea relaţiei bilaterale, la toate nivelurile. Cel mai impresionant este nivelul uman. Sunt atâţia oameni care undeva în trecutul lor, în perioada studiilor, la şcoală sau cu bunicii au vorbit franceza, au iubit Franţa. Această stare de fapt a făcut şi mai uşor debutul mandatului meu aici.

Există vreo diferenţă între România pentru care v-ați pregătit că ambasadoare şi cea pe care aţi descoperit-o la faţa locului?

Da, e destul de diferit. Când eşti ca mine, la Paris, şi lucrezi la Sezonul româno-francez, te ocupi de nivelul politic, nu realizezi amploarea legăturilor economice. Sunt 3600 de companii cu capital majoritar francez aici. Una dintre  primele surprize când am venit aici a fost să constat cât de multe invitaţii am primit să merg pe teren, să vizitez firmele franceze de pe tot cuprinsul României. În ultima vreme am fost, de exemplu, la Sibiu, Constanţa, Timişoara. Şi peste tot sunt tineri francezi care lucrează acolo, sunt tineri români interesaţi de firmele franceze. A fost pentru mine o surpriză foarte mare.

Ştim că Franţa este unul dintre cei mai mari investitori străini în România, dar mai este loc şi de dinamică în acest domeniu?

Aceasta a fost lecţia primită în pandemie: ne-a fost teamă că întreprinderile franceze îşi vor restrânge activitatea. Dar nu s-a întâmplat aşa. În toate locurile în care am fost am inaugurat diverse echipamente şi instalaţii, un nou proiect european. Multe companii franceze au investit în viitor, în modernizare şi este impresionant, dar şi un semn că întreprinderile franceze sunt deja parte a economiei româneşti pe termen lung şi în context european, adaptându-se provocărilor viitorului cum ar fi digitalizarea, problemele de mediu, solidaritatea dintre întreprinderile din Franţa şi cele din România.

Să fii ambasador în pandemie este o provocare, cere, presupun, o capacitate deosebită de adaptare, de reinventare. Vi  s-a părut ceva special în această misiune în pandemie, într-o ţară nouă pentru dumneavoastră?

De obicei, când începi misiunea, partea de contacte e una uşoară, avem o profesie care pune accent pe comunicare, care se supune unei anumite tradiţii. Erau foarte multe persoane cu care trebuia să mă văd, pentru că aveau relaţii cu Franţa. Universităţile erau închise, şcolile la fel, se punea problema cum să te vezi cu elevii. Aceeaşi situaţie cu tot ce ţine de cultură, muzeele, după Sezonul cultural România-Franţa voiam să continuăm în această direcţie, de exemplu cu aniversarea lui George Enescu şi a fost foarte dificil. A fost dificil să menţinem deschis Liceul Francez, să nu pot întâlni toate persoanele cu are voiam să mă văd. Am avut, totuşi, posibilitatea să lucrăm foarte mult virtual. Mult lucruri au mers foarte bine, am făcut multe webinarii, am comunicat prin tot felul de conferinţe telefonice. Pur şi simplu nu ne-am lăsat, pandemia nu ne-a tăiat legăturile. Cursurile de franceză au funcţionat foarte bine online, cooperarea între primării, la fel. În schimb, au fost şI lucruri care au mers mai puţin bine, de exemplu a trebuit să pregătim PNRR cooperând la nivel oficial mai puţin decât era prevăzut

Şi fiindcă a venit vorba de cooperare oficială, ne putetţi spune în ce stadiu ne aflăm, sunt lucruri care merg bine, mai puţin bine?

Au fost multe videoconferinţe între miniştri, între prim-miniştri, între şefii Senatului şi suntem gata să definitivăm vizite concrete ale parlamnetarilor pentru că este foarte important să menţinem această diplomație parlamentară. E foarte importantă şi cooperarea la nivel local, descentralizată, şi sper că aprofundăm primele contacte între primari, care au discutat pentru prima oară după alegerile locale,  pentru că am avut alegeri locale şi în Franţa, şi în România. S-au stabilit deci primele contacte între primari online şi acestea trebuie să aibă şi rezultate concrete. Am fost bucuroasă să pot menţine conctacte oficiale prin telefon, dar, înainte de preluarea de către Franţa a Preşedinţiei Uniunii Europene e nevoie de reuniuni tehnice pentru a concretiza ce am pus în Foia de Parcurs din Parteneriatul Strategic în octombrie anul trecut. Cinstit vorbind, noi, cele două ţări, avem noroc: suntem membre ale Uniunii Europene, am investit istoric vorbind într-o relaţie excepţională, iar  în octombrie anul trecut, chiar înainte de al doilea val al pandemiei am putut să reînnoim Parteneriatul Strategic şi acum nu ne rămâne decât să construim

Aş vrea să vorbim puţin despre viitorul Europei.Ce perspectivă are Franţa în privinţa viitorului Europei?

Noi milităm pentru o Europă solidară, care să ţină cont de ceea ce ne-a învăţat pandemia, dar şi de viitor, de o viziune strategică. Asta presupune să construim împreună o Europă mai puternică pentru a face faţă provocărilor, de exemplu în ceea ce priveşte schimbările climatice. De altfel nu e vorba doar că noi, ţările europene să luăm măsuri legate de calitatea mediului, trebuie să şi convingem celelalte ţări să ni se alăture în această nouă bătălie.

Pandemia este un test pentru Uniunea Europeană. L-a trecut oare Uniunea cu bine?

A fost un test anul trecut pe vremea aceasta. La Consiliul European a fost prezentat Planul de Redresare şi Rezilienţă. Cu această decizie istorică începem practic să aplicăm măsurile legate  de datoria europeană, de împrumutul pentru viitor, de investiţii pe domenii precum digitalizarea, Europa verde. Pachetul de măsuri referitoare la reducerea emisiilor de carbon privesc pe toată lumea, iar asta este o decizie a Consiliului European. Aş spune că Europa s-a înscris pe o direcţie strategică bună la momentul potrivit în această pandemie. E valabil şi pentru campania de vaccinare, de solidaritatea de care a dat dovadă pentru că fondurile europene să ajungă în ţări precum România. Cred că aici e vorba de un moment istoric excepţional.

În ceea ce priveşte Certificatul Verde, va respecta Franţa regulile de la nivel european, pentru că, iată, vedem că Malta îşi închide frontierele pentru cei care nu sunt vaccinaţi.

Franţa n-a făcut decât să adăuge nişte măsuri naţionale, dar respectă condiţiile legate de Certificatul Verde. Noi ne-am dorit acest document, l-am elaborat şi pus în practică împreună şi cred că este o reuşită. Problemele care apar cu varianta Delta trebuie rezolvate prin măsuri de prevenţie naţionale. Noi însă respectăm fără discuţie Certificatul Verde european.

Ştim că Franţa are ca obiectiv să accelereze progresul în privinţa egalităţii dintre bărbaţi şi femei.

Da, această chestiune  a făcut obiectul unei reuniuni care  a avut loc pe 30 iunie la Paris şi care marca cea de-a 25 a aniversare a unei Conferinţe privitoare la  drepturile omului şi ale femeilor în special, de la Beijing. Credem că este un domeniu în care mai sunt încă multe de făcut, şi asta în toate ţările, în toate privinţele. De exemplu, accesul la îngrijiri pentru femei, pentru cele care doresc să beneficieze de contracepţie, accesul la protecţie, la prevenţie în caz de violenţă domestică şi mai ales în ceea ce priveşte egalitatea. Sub semnul egalităţii ne vom desfăşura campania tot anul, pentru că noi, Ambasada Franţei, considerăm că nu e vorba de a da lecţii, ci de a  reaminti că cetăţenii, indiferent de gen sau de condiţie, au dreptul la respect şi fiecare are dreptul la demnitate.

Am început acest interviu printr-un bilanţ, vă propun să îl terminăm cu o confesiune, dacă este posibil. Există vreun loc sau vreun moment de pe parcursul vizitelor dumneavoastră prin România care să vă fi marcat în mod deosebit?

Da, am fost tare fericită că anul acesta am mers să schiez pe Transfăgărăşan. Am avut şansa să ajung acolo la începutul lunii martie, chiar în perioada în care mai multe echipe de salvamont făceau exerciţii de instruire cu câini de avalanşă. Am petrecut nişte momente extraordinare, am schiat în acest loc minunat care este Transfăgărăşanul. Este probabil una dintre amintirile mele fabuloase din România: o frumuseţe excepţională şi solidaritatea acestor echipe care se antrenau în preajma noastră. A fost cu adevărat un moment călduros, deosebit.