Familiile victimelor din Caracal suferă în tăcere. Legea nu prevede consiliere psihologică pentru familii în situaţii extreme

În comuna doljeană Dioşti, camera Luizei Mihaela Melencu, probabil prima victima a mecanicului Gheorghe Dincă, a rămas așa cum a lăsat-o adolescenta în duminica din luna aprilie în care a plecat să scoată bani de la bancomant. De atunci a dispărut.

Bunicii care au crescut-o şi mama fetei sunt împietriţi de durere. Nu au vești, nimeni nu a venit să stea de vorbă cu ei și, au aflat doar de la televizor despre faptul că Dincă a recunoscut crimele.

Stelian Iordache, bunicul Luizei, are 65 de ani şi este vizibil marcat de faptul că nimeni nu îl bagă în seama. Nici poliţiştii, nici procurorii, nici vreun psiholog nu le-a trecut pragul în ultimele zile.

Mama Luizei merge zilnic la Caracal sperând că cineva o va băga în seamă. În fiecare zi, aprinde câte o lumănâre copilei sale, dispărute la casa suspectului din Caracal, unde au fost găsite oase şi bijuteriile Alexandrei.

În străinătate, familiile victimelor primesc obligatoriu consiliere psihologică. În România, doar victimele directe ale unei tragedii sau infractorii ajung să discute cu un specialist.

Anchetatorii nu au nici măcar ghiduri de bune practici, care să-i ajute să vorbească în așa fel încât să aline suferinţele acestor oameni.