În 22 septembrie, la ora 23.01, începe toamna astronomică

Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecţia eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică – potrivit site-ului Observatorul Astronomic Vasile Urseanu.

În această zi, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale Est şi Vest.

În zona Polului Nord începe lunga noapte polară, iar în cea a Polului Sud, Soarele va sta deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocţiului de primavară.

Din momentul echinocţiului de toamnă, durata zilei descreşte, iar cea a nopţii creşte, până la solstiţiul de iarnă, începutului iernii astronomice, care are loc în jurul datei de 21 decembrie.

Echinocţiul (numit şi echinox), momentul când ziua şi noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, are loc de două ori pe an.

Primul echinocţiu al anului are loc în jurul datei de 21 martie,  în momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera sudică în cea nordică,  iar al doilea echinocțiu, când soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie.

În datele echinocţiului, Soarele răsare în orice punct de pe glob, cu excepţia polilor, aproximativ la ora 06:00 şi apune aproximativ la ora 18:00 (ora locală). Aceste ore nu sunt exacte din mai multe motive:

• Soarele are un diametru mult mai mare decât al Terra şi de aceea în orice moment, mai mult de jumătate din Pământ poate fi luminat de soare,

• Datorată fusului orar, cele mai multe locuri din lume folosesc ora  locală oficială care diferă cu mai multe minute, sau chiar ore, de cea solară,

• Chiar şi acolo unde ora locală oficială este aceaşi cu ora solară, oamenii nu vor vedea soarele răsărind exact la 06:00 şi apunând exact la ora 18:00, din cauza aşa numitei ecuaţii a timpului determinată de înclinaţia orbitei Pământului şi de plasarea lui excentrică în orbită. La echinocţii, diferenţa poate fi de +8 şi respectiv −8 minute,

• Răsăritul şi apusul soarelui sunt de obicei definite ca ivirea sau dispariţia marginii superioare a discului solar şi nu a centrului său, care devine vizibil, sau dispare, cu la o diferenţă de cel puţin un minut. La aceasta se adaugă şi fenomenul de refracţie atmosferică care schimbă poziţia aparentă a soarelui, iar aceste două efecte combinate fac ca ziua la echinocţiu să aibă 12 ore şi 7 minute, iar noaptea doar 11 ore şi 53 de minute. Diferenţete cresc odată cu latitudinea astfel încât până la aprox. 100 de km de fiecare pol,  în ziua echinocţiului, soarele este pe cer 24 de ore,

• Înălţimea orizontului determină lungimea zilei. Ziua este mai lungă pentru un observator situat pe vârful unui munte şi mai scurtă dacă ar sta în vale.

sursa

astro-urseanu.ro