„Inima mea nu e de piatră, aşa că plâng din orice”. Copiii din Siria suferă de stres toxic

Răul făcut unei întregi generaţii ar putea fi ireversibil. O spun specialiştii, dar mai ales părinţii, terifiaţi şi ei. Ce efecte au asupra copiilor ororile pe care le văd? Se automutilează, încearcă să se sinucidă, au un comportament agresiv cu alţi copii.

Hisham este profesor în ce a mai rămas din Alep. Şcoala este un morman de moloz. Îşi face meseria într-un cort, dar cea mai mare provocare este să-i audă în fiecare zi pe copii.

Hisham, profesor din Alep: „Vorbesc despre diverse tipuri de arme, cunosc toate avioanele de luptă, şi ştiu toate tipurile de arme”.

Raportul organizaţiei Salvaţi Copiii este cutremurător. Vorbeşte despre sănătatea mentală a copiilor, prizonieri într-o lume a războiului.

Două treimi dintre micuţii de acolo fie au rămas fără casă, fie au fost răniţi în bombardamente, fie şi-au pierdut un părinte, frate sau soră.

Zainab are 8 ani. Şi-a pierdut tatăl dar, cel mai grav, speranţa.

Zainab: „Am îndurat şi crezut că îmi voi revedea tatăl, că vom avea din nou casa noastră. În inima mea mai sper şi când zâmbesc ştiu că tata plânge. Inima mea nu e de piatră, aşa că plâng din orice”.

Aşa-numitul stres toxic poate duce la încetarea dezvoltării creierului şi a altor organe.

Experţii spun că trauma este atât de mare încât, la maturitate, aceşti copii vor avea probleme mentale severe.