„Mă tem pentru viața mea”. O echipă a Știrilor TVR a mers în Ucraina și a vorbit cu cei care fug din calea războiului

Toți se tem. Este sentimentul care îi unește în anul 2022. Frica de război, de moarte, frica pentru ziua de mâine. Nadia are 25 de ani, a plecat din Cernăuți și vrea să ajungă în Italia, la mama ei. Polina are 22 de ani și merge la soțul ei, în Cehia.

Polina este rusoaică, dar trăiește în Ucraina de ani de zile: „Este teribil. Sperăm să se termine curând. Da, este președintele țării mele… Nu știu ce să spun. Eu sunt apolitică, nu mă pricep la politică, dar este teribil. Nu am o opinie clară, dar desigur este îngrozitor pentru întreaga lume și înțeleg foarte bine asta. Sper că președintele meu va opri acest război. Rușii sunt și ei foarte speriați, furioși, protestează în orașele mari, strigă în fiecare zi „opriți războiul”.

Niciunul dintre acești oameni nu și-a imaginat că viața lor toată va încăpea într-o valiză. Unii mai au puterea să zâmbească, alții pășesc îngândurați pe drumul pribegiei.

Pe celălalt sens, în mașini sunt alte suflete care speră să treacă granița curând și să pășească într-o lume mai bună. Unii sunt în mașini și de trei zile. Vin tocmai din Kiev, după o călătorie lungă.

Alex Costache, trimisul special al TVR în Ucraina: După ce intri în Ucraina, poți vedea cozi kilometrice de autoturisme care așteaptă la graniță, iar de cealaltă parte a drumului sunt refugiați care vin pe jos cu bagaje, cu trollere, cu tot ce au putut să își ia și să fugă din calea războiului.

De zece zile, intrările în România sunt bătătorite de roților de mașini sau de cele ale valizelor, de pașii femeilor, copiilor și puținilor bărbați care au reușit să plece. Dar sunt bătătorite și de spaimă, neputință, durere, îngrijorare pentru cei rămași, speranță pentru cei salvați că măcar de acum înainte viața să le ofere ceva mai bun.