Mărturiile familiilor apărătorilor de la Azovstal, prizonieri la ruşi: „După nouă luni de la ultima noastră convorbire, am o singură dorinţă, ca el să fie printre prizonierii schimbaţi, să fie eliberat şi să ajungă acasă”

Încă din primele ore ale războiului ordonat de Putin anul trecut s-au dus lupte grele în Mariupol. În câteva zile mii de ucraineni şi-au pierdut viaţa aici. Unii supravieţuitori s-au refugiat în oţelăria Azovstal. Alături de civili au fost şi aproximativ 3 mii de soldaţi, mulţi membri ai faimoasei brigăzi Azov. Două luni au rezistat sub ploaia de rachete ale ruşilor, în condiţii greu de imaginat.

La mijlocul lunii mai 2022 autorităţile ucrainene anunţau că peste 2500 de apărători ai uzinei Azovstal, civili şi soldaţi, au fost evacuaţi de la combinat. Însă nu erau liberi. Toţi soldaţii au fost preluați de forțele ruse și duși într-o colonie penală din Olenivka, în Donețk. Printre ei şi Oleg, un militar de 31 de ani despre care familia nu mai are nicio veste.

Caterina, soţia unuia dintre apărătorii de la Azovstal: Ei au ieşit din oţelărie pe 20 mai şi atunci m-a sunat şi mi-a spus „noi ieşim de la Azovstal”. Am simţit în vocea lui „un adio” şi regretul că nu a putut să ne apere, să reziste mai mult acolo. Am fost şocată: cum ieşiţi, unde ieşiţi? Şi atunci au început să îi întrerupă, ca să nu mai poată vorbi la telefon. Iar pe 22 mai m-a sunat din nou la telefon şi mi-a spus că au fost aduşi la Olenivka şi că este prizonier. De atunci nu mai ştiu nimic despre el.

Eugenia trăieşte aceeaşi dramă. Nu mai ştie nimic de fratele ei Artiom, si el unul dintre apărătorii de la Azovstal. În luna aprilie 2022, tânărul de 28 de ani a fost rănit în luptele care se dădeau pentru ultima bucată de pământ din Mariupol.

Eugenia: Au fost mai multe etape. La început, când încă lupta la Azovstal, erai permanent cu telefonul în mână şi săreai la fiecare apel, doar ca să îi auzi vocea. Da acum, după ce au trecut nouă luni de la ultima noastră convorbire, am o singură dorinţă, ca el să fie printre prizonierii schimbaţi, să fie eliberat şi să ajungă în sfârşit acasă.

Cu lacrimi în ochi, Halyna încearcă să-şi aline durerea după ce, în luna mai, iubitul ei a fost luat prizonier de ruşi.

Halyna: Din informaţiile pe care le am, ştiu că ruşii sunt foarte duri, pe mulţi dintre băieţi şi pe el îi chinuie şi câte 8 ore pe zi. Nu sunt doar bătuţi, sunt supuşi şi şocurilor electrice, şi torturaţi în moduri pe care nu vi le puteţi imagina.

Iubitul Halynei ar fi supravieţuit atacului de la Olenivka de la sfârşitul lunii iulie, când peste 50 de prizonieri au fost ucişi în urma unei explozii. În timp ce Rusia susţine că la penitenciar a explodat o rachetă Himars, Ucraina acuză Moscova că ar fi pus la cale atacul pentru a şterge urmele tratamentului inuman la care erau supuşi prizonierii. Halyna nu-şi pierde speranţa.

Halyna: Ştiu şi sper că bucuria va ajunge şi la mine, mai târziu sau mai devreme. Cunosc o mulţime de femei, de tinere, prietene de familie, ai căror bărbaţi au revenit şi deja sunt aici. Aştept ziua în care şi ei (n.red. cei care sunt prizonieri la ruşi) se vor întoarce.

Potrivit presei locale ucrainene aproximativ o mie de soldaţi din Azov sunt încă prizonieri de război, la mila invadatorilor ruşi.