ANALIZĂ Tancurile rusești, vulnerabilizate deliberat în Ucraina. Va reuși UE să implementeze un program comun pentru construcția de tancuri?

Atacate în mod repetat de dronele turcești sau distruse de armele antitanc Javelin, apoi remorcate de tractoare ucrainene, tancurile Moscovei s-au dovedit a fi de jucărie, demonstrând lumii că aceste relicve ale războaielor trecute nu mai sunt relevante.

Dar unii experți avertizează că este mult prea devreme pentru a anula tancul, subliniind utilizarea greșită de către Rusia a vehiculelor sale pe șenile și argumentând că războiul de mare intensitate pe uscat necesită încă protecția blindată și puterea de foc  a tancurilor.

Experții militari sunt îngrijorați că planurile europene pentru un tanc de luptă principal comun – Sistemul de luptă terestru principal franco-german, cu un cost de dezvoltare estimat la 1,5 miliarde de euro (1,6 miliarde de dolari SUA) – vor pieri din cauza favorizării achizițiilor rapide, de echipamente gata făcute.

„Având în vedere că un război de mare intensitate se desfășoară în Europa, nu putem pierde un program conceput pentru a ajuta supraviețuirea apărării europene”, a declarat Yohann Michel, analist de cercetare la Berlin, la Institutul Internațional de Studii Strategice.

Eșecurile tancurilor rusești

Rusia a pierdut peste 600 de tancuri în Ucraina, la mai puțin de trei luni de la începutul conflictului. Un videoclip din martie a arătat cum focurile de mortiere și artilerie au decimat o coloană de tancuri în timp ce trecea prin Brovary, la periferia capitalei ucrainene Kiev.

Videoclipul lansat de armata ucraineană a suprapus peste imagini ceea ce pare a fi vocea unui comandant rus care raporta unui superior: „O mulțime de pierderi. Ne-au așteptat. Partea din față a convoiului a intrat în ambuscadă.”

„În Brovary, o coloană blindată NATO, bine antrenată ar fi fost însoțită de infanterie, care ar fi oprit o ambuscadă”, a spus Brigada în retragere a armatei britanice.

Ben Barry, un cercetător senior în domeniul războiului terestre la think tank-ul IISS din Londra. „Tancurile trebuie să facă parte dintr-o structură de arme combinate. În schimb, tancurile rusești au suferit pierderi uriașe de la arme antitanc ușoare, de generație nouă, Javelin, dar și  arme antitanc din epoca sovietică.

„În sud, rușii ar putea folosi acum mai multă artilerie și pot organiza operațiuni ofensive mai precaute, dar până acum, am văzut o tactică și un antrenament deficitare și, posibil, o slăbiciune a conducerii.”

Analistul american Michael Kofman a explicat faptul că sprijinul infanteriei este esențial, în special în mediile urbane.

„Armata rusă pare să fi tăiat dramatic infanteria din unitățile sale, deseori având doar doi până la trei soldați disponibili pentru a demonta vehiculele de luptă ale infanteriei. Acestea sunt probleme structurale”, a spus Kofman, directorul programului de cercetare în cadrul Programului de studii asupra Rusiei la Centrul de Analize Navale.

Rezultatul a fost evident, așa cum arată numeroasele imagini făcute publice cu epave ale tancurilor rusești abandonate pe câmpuri și pe marginea drumurilor, adesea cu turelele distruse.

Sidharth Kaushal, cercetător la Institutul Regal al Serviciilor Unite din Londra, a precizat că Rusia a întreprins „în general” un război combinat. „Dar nu de data aceasta și este dificil de explicat de ce încă vedem tancuri fără sprijin de infanterie”, a spus el.

În ceea ce privește duritatea tancurilor, Barry a susținut că tancurile rusești au o armură mai subțire decât cea a atancurilor occidentale, iar armura lor anti-explozivă pare să ofere puțină protecție în Ucraina.

Kaushal a spus că rușii plasează un sistem automat de manipulare a muniției, cunoscut sub numele de încărcător carusel, sub turela tancurilor pe care le produc pentru a economisi spațiu în interiorul carenei. Cu toate acestea, acest lucru creează în cele din urmă probleme. „Permite turelei să fie mai jos, ceea ce reduce profilul, dar acesta nu este un avantaj atunci când ești vizat de drone”, a spus el. „Și în acest caz, din cauza poziționării muniției , aceasta poate lua foc, motiv pentru care vedem turelele aruncate în aer la tancurile abandonate din Ucraina”

Utilizarea pe scară largă de către Ucraina a dronelor turcești ieftine a avut un rol hotărâtor în război, dar asta nu descalifică tancul, a spus Kaushal. „Echipele combinate pentru protejarea tancurilor trebuie să ofere capacități de supraveghere și protecție contra-dronelor.”

Pe lângă interceptarea dronelor, tancurile rusești au nevoie de capacitate mai bună de obține informații, de supraveghere și recunoaștere, a declarat Pierluigi Barberini, analist de apărare și securitate la think tank-ul italian CeSI. „Pare că le lipseasc abilitățile tehnice de a  conștientiza situația și că nu știu unde se află inamicul”, a explicat el.

Aceasta nu este prima dată când experții prevăd o încetare prematură a vehiculelor blindate. Unii au anulat tancul încă de la introducerea rachetelor ghidate antitanc, cum ar fi Sagger-ul în războiul arabo-israelian de Yom Kippur din 1973. Dar Kofman crede că tancul rămâne o necesitate pe câmpul de luptă. „Sunt esențiale în războiul urban; tancurile oferă încă cea mai bună combinație de protecție, putere de foc și manevră pe câmpul de luptă în rolul lor”, a spus el. „Tancurile sunt considerate învechite după fiecare război, dar problemele cu care se confruntă tancul sunt problemele cu care se confruntă orice alt vehicul.” Barry a spus că războiul a oferit, în schimb, noi lecții pentru proiectanții de tancuri, pe care Europa le poate lua în considerare, în demersul său de a creea un tanc comun.

Barry a mai remarcat că Rusia nu și-a echipat tancurile cu sisteme de protecție activă, care să tragă în rachete.

„Trebuie să acordăm mai multă atenție protecției active, Trophy [de fabricație israeliană], nu poate fi folosit pe un vehicul precum Bradley [vehicul de luptă] [de fabricație americană]. Și ar trebui să ne uităm la contracararea protecției active”, a spus el.

Un director european al industriei de război terestre a spus că mulți contractori de sisteme de apărare se uită acum la tehnologia tancurilor fără pilot. „Toată lumea lucrează la asta, posibil folosind tehnologia mașinilor Tesla [fără șofer]”, a spus el, sub rezerva anonimatului.

Dar analiștii au avertizat despre faptul că războiul urban cu tancuri necesită o prezență umană la bord, deoarece evitarea obstacolelor de la sol și abordarea acțiunii inamice în apropiere sunt mult mai dificile decât zborul fără pilot. „Ucraina ne învață că armele grele sunt necesare în război și asta înseamnă că tancurile vor juca un rol”, a spus Jean-Pierre Maulny, director adjunct la think tank-ul francez IRIS și coordonator științific la Grupul de cercetare european al industriei armamentului.

Europa se uită la tancul de generație nouă

Evenimentele din Ucraina s-ar putea să fi dovedit că tancul nu este mort, dar mult lăudata inițiativă a creării Sistemului de luptă la sol principal la Europei, conceput pentru a reuni programele de tancuri divizate ale continentului, pare să se îndrepte în acest sens.

Lansat în 2012, programul incipient MGCS a convoacat Rheinmetall din Germania cu KNDS, gigantul european de al industriei de război terestre creat în 2015 prin fuziunea firmei germane Krauss-Maffei Wegmann și Nexter din Franța.

Programul este un răspuns la plângerile frecvente din partea politicienilor și a liderilor din industrie conform cărora Europa are 17 programe de tancuri. Aproape toate națiunile europene operează tancuri. În ultimii ani, Marea Britanie și-a desfășurat tancurile Challenger în Balcani și Irak.

La începutul lui 2020, când pandemia de coronavirus a început să se extindă în Europa, guvernele francez și german au anunțat începerea unei faze de studiu de 20 de luni pentru implementarea unei arhitecturi de sistem a platformei. Programul este „proiectul emblematic al cooperării franco-germane în domeniul terestru”, potrivit unei declarații a armatei franceze transmisă către Defense News. Dar programul nu pare să accelereze. Studiile sunt în desfășurare pentru a perfecționa arhitectura sistemului, se spune în declarație, iar lansarea următoarei etape a programului a fost extinsă recent pentru a „aprofunda și consolida” diferitele proiecte de arhitectură candidate. Scopul este de a finaliza studiile până în 2023 pentru a începe lucrul la un sistem-pilot și, în cele din urmă, de a instala un sistem până în 2035. Proiectul își propune să se deschidă „treptat” către alți parteneri, a menționat armata franceză.

Ministerul Forțelor Armate franceze a alocat 58 de milioane de euro în bugetul său 2022 pentru a finanța studii legate de MGCS. Germania a fost de acord să egaleze cheltuielile Franței în timpul dezvoltării programului.

Războiul din Ucraina a accelerat alte achiziții și îmbunătățiri rapide de arme pe continent, stârnind temeri că vor avea de suferit o serie de programe comune pe termen lung, cum ar fi MGCS.

Un exemplu este Italia, unde un program de modernizare a tancurilor Ariete ale armatei sale atrage atenția, la fel ca și un plan de înlocuire a vehiculelor sale de luptă cu șenile Dardo.

Între timp, în Germania, analistul Christian Mölling a spus că Berlinul nu este interesat  de MGCS.

Mölling a spus că programul „și-a pierdut din energie” din 2017, când președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german de atunci Angela Merkel au convenit să urmeze programe comune de apărare precum MGCS și avionul de luptă Future Combat Air System. Interesul rămâne scăzut chiar dacă actualul cancelar german Olaf Scholz acordă prioritate cheltuielilor pentru apărare direcționând fonduri de 100 de miliarde de euro pentru achiziții militare.

„Scholz are o perspectivă diferită asupra industriei de apărare, aspect de care Merkel nu a fost niciodată interesată. El înțelege economia și există legături de lungă durată între Partidul său Social [Democrat] și industrie”, a spus Mölling.

Dar unii analiști susțin că, dacă Europa a avut vreodată nevoie de un program comun de tancuri concentrat, care să economisească bani, precum MGCS, acum este momentul potrivit, deoarece tancurile sunt implicate în lupte care se dau în Europa pentru prima dată în aproape opt decenii.

Michel, de la IISS din Berlin, a spus că anularea programului ar fi o decizie „prostă”. „Atât Franța, cât și Germania vor avea nevoie de un nou tanc pentru a se plia pe noile realități ale conflictului și este cu adevărat important să ne mișcăm acum”, a spus el.

Dacă programul eșuează, ar putea apărea două programe naționale, care vor sacrifica interoperabilitatea, a adăugat el.

„Cel mai rău rezultat posibil este că pierdem bani și timp, apoi trebuie să cumpărăm tancuri, eventual din SUA, ceea ce nu este bine, nici măcar pentru SUA, deoarece rămânem blocați cu mai puține opțiuni de producție.”