Novaia Gazeta: Cum îl promovează proapaganda rusă pe Viktor Orban drept portavocea „adevăratei” Europe

Iar relația ciudată dintre două regimuri autoritare – Rusia și Ungaria – este cunoscută de mult timp, dar după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022, Orbán a fost din ce în ce mai des supranumit „aliatul lui Putin” în cadrul UE.

Budapesta a împiedicat în mod activ eforturile europene de a impune sancțiuni Rusiei, s-a abținut de la furnizarea de arme Ucrainei și chiar a împiedicat transportul de arme în tranzit pe teritoriul ungar.

În schimb, Rusia continuă să furnizeze resurse energetice Ungariei, să contribuie la construcția noului reactor nuclear Paks-II și chiar să furnizeze piese de schimb pentru sistemul de metrou din epoca sovietică al Budapestei.

Cu toate acestea, cea mai semnificativă contribuție pe care Ungaria o oferă regimului lui Putin este simbolică.

Orban și alți politicieni maghiari apar frecvent pe ecranele televiziunilor rusești, unde sunt prezentați ca fiind întruchiparea „adevăratei Europe”, cu o poziție „suverană” față de războiul din Ucraina, adică susținând efectiv Rusia.

Răsturnare de situație a lui Orban privind Georgia

Cu toate acestea, relația dintre Budapesta și Moscova nu a fost întotdeauna atât de armonioasă.

În 2007, când Viktor Orban și partidul său Fidesz se aflau în opoziție, în Ungaria a izbucnit o dezbatere politică aprinsă cu privire la soarta unui monument care comemorează soldații sovietici care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial, situat în inima Budapestei.

Orban s-a numărat printre cei care au susținut ideea relocării monumentului în altă parte și chiar a făcut declarații puternice, sugerând că Ungaria a „închis ușa” pentru ruși, URSS și comunism, rămânând în același timp deschisă pentru Occident.

În ciuda acestor remarci, reacția vehementă a Kremlinului a împiedicat mutarea monumentului.

Poliția maghiară stă acum ocazional de pază la monument, protejându-l de activiști în timpul evenimentelor istorice importante din Rusia, cum ar fi 9 mai (Ziua Victoriei).

În 2008, tot în timp ce se afla încă în opoziție, Orban a condamnat cu fermitate agresiunea rusă împotriva Georgiei și chiar a pledat pentru invitarea imediată a Georgiei și Ucrainei să adere la NATO.

Cu toate acestea, în ciuda anexării ulterioare a Crimeei de către Rusia în 2014, care nu a tensionat relația amiabilă dintre Orban și Vladimir Putin, au apărut probleme în 2016, când propagandistul rus Dmitri Kiselev s-a referit la revolta maghiară din 1956 ca fiind prima „Revoluție portocalie” instigată de agențiile de informații occidentale în statele pro-Moscova.

Deși Fidesz, la fel ca majoritatea partidelor maghiare, prezentase anterior evenimentele din 1956 drept o încercare eroică de eliberare a Ungariei de sub controlul sovietic, declarația lui Kiselev nu a dus la un scandal diplomatic major.

Ambasadorul rus în Ungaria de la acea vreme a declarat că poziția oficială a Rusiei pe această temă a rămas neschimbată de când Putin și-a exprimat regretul și sentimentul de „responsabilitate morală” în 2006 pentru reprimarea revoltei.

Creștere a interesului pentru Ungaria

Potrivit calculelor efectuate de EUobserver, pe baza datelor din baza de date GDELT, până în 2022, Ungaria a avut o vizibilitate relativ scăzută în presa de stat rusă, cu o atenție mai mare acordată politicienilor de dreapta sau pro-ruși din Franța, Germania și Italia. Aceste țări au fost percepute de ruși, sau cel puțin de radiodifuzorii ruși, ca reprezentând „adevărata” Europă.

O cercetare comună a datelor realizată de jurnaliști ruși și maghiari a arătat că, în 2022, mass-media online de stat rusești au început să acopere Ungaria de două ori mai des decât în anul precedent. Și, în primele patru luni ale anului 2023, numărul de mențiuni a crescut cu aproape o treime.

În ultimele săptămâni, canalul de televiziune Russia Today (RT) a evidențiat aproape fiecare tweet al lui Orban.

De exemplu, RT a relatat despre publicarea de către Orban a unui meme cu John Travolta, considerat o critică la adresa problemelor bugetare ale UE. O altă știre a fost creată de RT pe baza a doar literalmente două cuvinte din tweet-ul lui Orban, în care acesta a comparat transferul de gestionare a activelor lui George Soros către fiul său cu o secvență din „Nașul”.

Cu toate acestea, când vine vorba de mass-media de stat rusească care vizează publicul intern, guvernul ungar este citat pentru a crea narațiuni de propagandă mai complexe.

În efortul de a descoperi și descrie aceste nuanțe, EUobserver a analizat mii de menționări ale Ungariei în presa de stat rusă din în ultimele 500 de zile de război.

Orban, „ultimul pacificator”

Narațiunea predominantă în mass-media de stat rusă despre Ungaria prezintă Budapesta ca pe un pacificator, afirmând că este singurul stat membru al UE care caută cu adevărat pacea în Europa.

Propaganda rusă construiește această imagine concentrându-se pe două tipuri de evenimente.

În primul rând, se subliniază faptul că Ungaria este singura țară din UE care nu furnizează arme Ucrainei, refuză să antreneze soldați ucraineni, plus încercările sale de a bloca ajutorul militar și financiar acordat Kievului de către UE în sens larg.

În al doilea rând, există o creștere a relatărilor care prezintă Budapesta ca fiind un pacificator – ori de câte ori un plan de reglementare a păcii este propus de un partid aliniat cu o poziție pro-rusă. De exemplu, presa rusă acoperă pe larg sprijinul lui Orban și al ministrului de externe ungar Peter Szijjártó pentru planul Chinei.

Este evident că intenția Rusiei nu este doar de a evidenția angajamentul Ungariei față de pace, ci mai degrabă de a pretinde că pacea în condițiile Rusiei, inclusiv anexarea unor părți din Ucraina, este o propunere acceptabilă cel puțin pentru unii din Occident.

Această propagandă ajută la convingerea cetățenilor ruși că cererile Moscovei sunt rezonabile și că orice lipsă de progres în negocierile de pace este în primul rând din pricina poziției încăpățânate a Kievului, mai degrabă decât a acțiunilor Moscovei.

O altă narațiune proeminentă răspândită de propaganda rusă, bazată pe acțiunile și declarațiile publice ale politicienilor maghiari, caută să prezinte o pretinsă lipsă de unitate între țările occidentale.

Este interesant faptul că presa de stat rusă evidențiază adesea această lipsă de unitate atunci când vine vorba de poziția Ungariei cu privire la aderarea Ucrainei la NATO, mai degrabă decât de poziția acesteia în cadrul UE.

Exemplele includ răspunsul lui Szijjártó la reuniunea Comisiei UE Ucraina-NATO sau reacția lui Orban la declarația lui Jens Stoltenberg privind susținerea aderării Ucrainei la NATO.

În plus, propaganda rusă urmărește eforturile Ungariei de a împiedica aderarea Suediei la alianță.

Mai puțin frecventă, dar totuși notabilă, este reprezentarea dezbinării în cadrul UE, Ungaria criticând în mod deschis sancțiunile împotriva Rusiei și încercând să obstrucționeze părți din noile pachete de sancțiuni colective ale UE.

Iar propaganda rusă leagă tensiunile dintre Bruxelles și Budapesta privind statul de drept de poziția „independentă” a Ungariei față de războiul din Ucraina.

Prin propagarea acestor narațiuni, Kremlinul urmărește să perpetueze percepția în rândul populației ruse că „birocrații europeni” sunt ostili față de Rusia, în timp ce europenii obișnuiți și țările individuale care duc politici „suverane” sunt cumva mai aliniate cu Moscova.