Operele lui Edgar Allan Poe, rodul crizei existențiale

E indiscutabil cel mai mare poet american deși sunt critici care consideră că scrierile lui pseudo fantastice sunt marea lui capodopera, iar când și când într-o pauza de bere mai scria și poezii.

În realitate Poe s-a apucat de proza pentru că poezia nu se vindea. Într-o America independentă de doar câteva zeci de ani care-și cauta locul în ierarhia mondială nu se prea citeau poeme. Și ca să nu moară la propriu de foame, omul nostru s-a apucat să aștearnă pe hârtie nuvele mai mult sau mai puțin științifico fantastice.

A rămas orfan de la 3 ani și a fost adoptat de un comerciant bogat din Richmond. Poe însă era extravagant, cheltuia cam mult și deja se apucase de băut și consumat opiu.

Prin urmare, tatăl l-a tăiat de la buget și tânărul s-a văzut nevoit să se descurce singur. N-a făcut-o rău, artistic și intelectual. Material însă a fost dezastru.

În conștiința universală Poe rămâne nu prin nuvele. Spre finalul vieții Poe revine la poezie și scrie celebrele poeme Corbul, Annabel Lee și Ulalume, care i-au inspirat și pe marii francezi, Baudelaire și Mallarme care l-au și tradus.

Edgar Allan Poe a murit la doar 40 de ani ros de droguri și alcool.