Palatul Buckingham, un monument de stabilitate şi ordine
Din momentul în care medicii au confirmat moartea Reginei Elisabeta a II-a, Prințul de Wales a devenit Regele Charles.
Membrii familiei imediate, frați, surori și copii, i-au sărutat mâna, fiind primii care l-au recunoscut drept monarh.
Marea Britanie este o monarhie constituțională. Regele este șeful statului, dar are puteri simbolice și ceremoniale și este neutru din punct de vedere politic.
Primește zilnic informații despre activitatea guvernului și în fiecare miercuri premierul merge la Palat să informeze monarhul despre treburile regatului. Sunt discuții private și care nu sunt consemnate oficial sub nicio formă.
Monarhul are și unele îndatoriri parlamentare. Numește guvernul, mai exact invită liderul partidului care a câștigat alegerile să formeze un executiv.
Tot monarhul este cel care dizolvă guvernul înaintea scrutinului general.
Agenda guvernamentală și parlamentară este prezentată de rege în discursul care inaugurează fiecare sesiune parlamentară. În plus, orice inițiativă legislativă trebuie să primească aprobarea formală a monarhului, denumită „Royal Assent” înainte de a deveni lege – o procedură formală în zilele noastre.
Ultima oară când monarhul a refuzat să aprobe un act legislativ a fost în 1708.
Îndatoririle monarhului britanic includ și audiențe regulate, de obicei o dată pe lună, cu membrii Consiliului Privat, Privy Council, organism format din actuali și foști politicieni care îl sfătuiesc pe suveran și ajută la coordonarea între diverse instituții ale statului.
Cele mai vizibile îndatoriri ale Regelui sunt cele de gazdă. Suveranul primește șefii de stat care vizitează Regatul Unit și este cel care acceptă acreditările ambasadorilor și înalților reprezentanți străini din Marea Britanie.
Monarhul Marii Britanii este patronul regal sau președintele a peste 600 de organizații caritabile, asociații militare și profesionale, precum și instituții care oferă servicii sociale.