Personajul zilei | Sfântul Francisc de Assisi

Primul sentiment când te gândești la Sf. Francisc de Assisi e că trebuie să fi fost extrem de carismatic de vreme ce însuși sultanul Al Malik al Egiptului l-a primit și i-a ascultat propovaduirea creștină fără să se enerveze. Cam știm cu toții ce soartă aveau misionarii creștini care mergeau să vestească Evanghelia lui Hristos. Francisc i-a spus sultanului că nu de oameni a fost trimis, ci de Însuși Dumnezeu ca să-i spună că toți oamenii sunt frați, copii ai aceluiași Tată. Sultanul l-a privit cu atenție, n-a înțeles o boabă din ce-i spunea Francisc, însă i-a plăcut pasiunea și iubirea cu care tânărul vorbea despre credința lui.

Francisc s-a născut dintr-un tată negustor, extrem de bogat.  Nu i-a lipsit nimic. Poate doar tatăl care era mai mereu plecat, ocupat cu comerțul de stofe și bijuterii care-i aducea bani mulți.

Francisc a devenit un băiat de bani gata. O ținea numai în petreceri cu prietenii. Din cauza exceselor se îmbolnăvește grav și ajunge în pragul morții. Aici intervine Hristos care, ca și în cazul lui Pavel, avea alte planuri cu el. Hristos, spune Francisc, i-a vorbit într-o biserică întrebându-l: Pe cine e mai bine să slujești, pe Rege, sau pe slujitorii Regelui? Francisc a priceput aluzia și a intrat în slujba celor năpăstiți de soartă, a loviților de boală (este celebră scena în care sărută rănile unui lepros).

A trăit doar 44 de ani. Când a simțit că i se apropie moartea, a cerut să fie îngropat  gol, așa cum venise, ca să arate că nu vrea să ia cu el nimic în cea mai importantă dintre călătorii. A fost bătaie între cetăți pe oasele lui. A câștigat, așa cum era firesc,  Assisi, locul în care venise pe lume. Era atât de iubit, încât l-au proclamat sfânt la doar doia ani de la moarte.