Piața sărăciei. Bătrânii din Chișinău își vând lucrurile din casă pentru a putea plăti facturile. Ei spun că le este rușine de timpurile pe care au ajuns să le trăiască

În fiecare weekend, în faţa gării din Chişinău e forfotă mare. Zeci de oameni îşi scot amintirile la vânzare. Îşi întind lucrurile vechi pe jos, pe nişte bucăţi de carton, şi aşteaptă cumpărătorii.

Printre haine, sunt şi pahare de cristal, bibelouri de porţelan din perioada sovietică, casetofoane şi bijuterii. Cândva, toarte erau cosiderate un lux, acum nişte simple obiecte, vechituri

La cei 69 de ani, mătuşa Ana este nevoită să-şi vândă bunurile din casă pentru a supravieţui. A lucrat aproape 30 de ani ca educator la o grădiniţă din Chişinău, iar acum primeşte o pensie de 2300 de lei.Din vânzarea obiectelor vechi, câştigă, zilnic, vrei 30 de lei moldoveneşti.

Recunoaşte însă că de foarte multe ori se întâmplă să plece acasă cu toată marfa şi cu buzunarele goale.

La câţiva metri distanţă, gârbovită şi îngândurată, stă o altă femeie. Spune că îi este ruşine de timpurile pe care a ajuns să le trăiască. A muncit toată viața, iar acum e nevoită să-şi vândă lucrurile pentru a putea supraviețui.

Într-un alt capăt al pieței, o femeie și un bărbat, spun că au doi copii, care au plecat în lumea mare. Pensiile nu le ajung nici măcar pentru facturi.

Pieţele de vechituri sunt foarte cunoscute în Uniunea Europeană. Ele sunt vizitate de regulă de iubitorii de anticariat sau cei cu bugete modeste.

În Republica Moldova însă, din cauza sărăciei, în mare parte, piaţa de vechituri are cu totul o altă însemnătate.