Politicianul Leonid Gozman, în Novaia Gazeta: Rusia a dispărut. Misiunea de-o viață a lui Vladimir Putin a fost îndeplinită

Redăm argumentele lui Leonid Gozman.

***

În realitate, acesta a fost singurul lucru pe care a reușit să îl obțină, nimic altceva. O economie în declin, înrăutățirea situației demografice, adâncirea înapoierii tehnologice, ipocrizia atotcuprinzătoare – acestea sunt realizările domniei lui Putin. Lista ar putea continua la nesfârșit, războiul și crimele în masă fiind apogeul realizărilor.

Dar când vine vorba de Rusia – da, a distrus-o. Țara în care ne-am născut și am crescut nu mai există.

Iar lumea nu mai vede țara cu care a cooperat și a colaborat; există doar un teritoriu care reprezintă o amenințare: iar lumea trebuie să se unească împotriva lui.

O țară nu este doar un teritoriu, ci ceva mai mare. Teritoriul va rămâne indiferent de situație, la fel ca și majoritatea oamenilor: chiar și astăzi, nu majoritatea rușilor sunt cei care fug. O țară este cultura, modul de viață, identitatea de sine, o imagine pe care o reprezintă în lume. O țară este legătura dintre prezent și trecut – succesiunea. Este legătura viitorului cu ceea ce se întâmplă astăzi și cu ceea ce s-a întâmplat în trecut.

Țara noastră a mai dispărut o dată – a fost distrusă de bolșevici. După Revoluția din Octombrie 1917, a rămas un teritoriu unde nebunia era în toi, dar nu mai avea nicio legătură cu Rusia, cu cultura sau cu istoria sa, cu excepția, poate, a celor mai întunecate momente ale sale – cum ar fi domnia lui Ivan cel Groaznic.

Teritoriul a fost o respingere atât a culturii rusești, cât și a istoriei sale, i-a ucis și i-a exilat pe cei care simbolizaseră țara de dinainte, a aruncat în uitare și a denaturat imaginile celor care au murit înainte de conceperea sa în 1917. Apoi, a petrecut decenii încercând să se reînvie în mod dureros – dar nu a renăscut niciodată în întregime.

Ceva foarte asemănător s-a întâmplat acum. Până de curând, cuvântul Rusia era asociat atât cu binele, cât și cu răul. Dictatură, Stalin, lagăre, dar și cultură rusă, descoperire spațială, Victorie. Dar toate acestea sunt în trecut. Așa cum odinioară cuvintele Germania și german se asociau nu cu Goethe sau cu marii oameni de știință germani, ci cu SS, cu Führerul nebun și cu cuptoarele de la Auschwitz și Treblinka, tot așa și astăzi cuvântul rus poartă în sine doar moarte, distrugere, agresiune și minciună. Și asta nu se va schimba prea curând!

Nu mai există o țară. Nu numai că a fost distrus tot ceea ce construisem de la sfârșitul anilor ’80 încoace. Nu mai există nici cultura rusă. Da, stagiunea de la Scala s-a deschis cu un Musorgski, iar piesele lui Cehov sunt puse în scenă peste tot în lume. Dar dacă înainte în spatele acestor nume se afla ceva numit marea cultură rusă, acum Pușkin sau Ceaikovski există ca și cum ar fi de sine stătătoare, nu au legătură cu nicio cultură. Ele există, dar în spatele lor se află doar goliciune.

Nu mai există armata rusă – există un grup armat periculos care sădește moartea în Ucraina. O armată își apără țara, nu face banditism în una vecină fără niciun scop, cu excepția realizării fanteziilor ambigue ale persoanei numărul unu. O armată modernă este unită, în loc să fie compusă din unități războinice independente. O armată modernă are disciplină – uneori se întâmplă lucruri, dar violatorii și criminalii sunt pedepsiți în loc să fie recompensați cu un oraș de jefuit sau cu titluri onorifice pentru diviziile de criminali. Nu există o armată.

În spatele cuvântului Rusia, începând din vremea lui Petru cel Mare, stătea imaginea unei puteri militare. Putin a arătat acum lumii întregi că o astfel de putere nu există. Acest lucru este periculos chiar și din punctul de vedere al securității teritoriului care până de curând era Rusia. Războiul de iarnă (când URSS a atacat Finlanda), nereușit pentru Stalin, a fost unul dintre motivele pentru care Hitler a decis să invadeze URSS – de ce să nu atace dacă Armata Roșie este slabă?

Guvernul nostru, desigur, a inventat amenințarea venită din partea NATO, dar amenințările potențiale ale Chinei sau ale talibanilor sunt destul de reale. Acțiunile lor de dezbinare a teritoriilor transfrontaliere au devenit acum mai probabile. Lumea obișnuia să considere Rusia o putere militară, dar acum, indiferent câte desene animate despre o armă miraculoasă difuzezi sau câte parade organizezi, există doar un teritoriu accesibil oricărui agresor.

De fapt, în Rusia nici nu există un președinte. Și nu mă refer la lipsa sa de legitimitate electorală. Un președinte, un rege sau un sultan – adică cineva care susține ordinea (nu neapărat una constituțională, dar un fel de ordine) și comunică cu lumea exterioară și cu propria țară. Ordinea, la fel ca și Constituția, a dispărut de mult timp – incendii, țevi cu materii fecale care se sparg, nerespectarea niciuneia dintre obligațiile politice (postarea declarațiilor oficiale făcute de guvern în urmă cu câțiva ani va fi în curând pedepsită cu închisoarea pentru discreditarea statului). Iar Putin refuză să comunice. De exemplu, nu a ținut un discurs la summitul G20 – deși era o ocazie excelentă de a explica lumii întregi că lumea greșește, iar el, Putin, are dreptate în toate privințele. De asemenea, nu vrea să comunice cu poporul său – a anulat conferința de presă [anuală] și Adresarea către Consiliul Federal stipulată prin Constituție, a anulat recepția de Anul Nou de la Kremlin – nu vrea să comunice nici măcar cu „cei mai de încredere” ai săi.

Există cineva care dă ordine de la Kremlin sau din vreun buncăr situat în zone necunoscute, dar nu există niciun președinte.

Acest lucru nu ni s-a întâmplat doar nouă. Înțeleg că comparațiile dintre Putin și Hitler, precum și dintre guvernul nostru de astăzi și cel de-al Treilea Reich sunt prea evidente, sunt la suprafață, și astfel, mulți s-au săturat de ele. Ilf și Petrov (prozatori sovietici renumiți pentru cărțile „Douăsprezece scaune” și „Vițelul de aur”), în cazul în care amândoi au venit cu aceeași glumă, nu au folosit-o. Dar aceasta nu este o glumă! Așa stau lucrurile – priviți cât de uimitor de asemănătoare este situația, atât acțiunile, cât și retorica. Țara noastră seamănă în prezent mai mult decât orice cu Germania anului 1944 – pierderea militară a lui Hitler încă nu venise, dar Germania și cultura germană dispăruseră deja.

Oricât de ciudată ar fi, aceasta este o analogie optimistă. Germania a renăscut. Poate că și noi am putea. Deși nu există garanții.

Nu cu mult timp în urmă, Putin a spus în timpul Forumului Valdai: „De ce am avea nevoie de o lume fără Rusia în ea?” O astfel de lume – fără Rusia – există acum datorită eforturilor lui Vladimir Putin în 2022.