Politico: Jumătate dintre ghețarii din Alpi se vor topi în următorii 30 de ani

Jumătate dintre ghețarii din Alpi se vor topi indiferent de ce va face lumea pentru a-și limita emisiile de carbon, spun oamenii de știință.

Topirea unui ghețar italian confruntă țara cu o realitate îngrijorătoare. Nimeni nu poate face nimic pentru a opri astfel de calamități.

Canazei, un oraș din nord-estul Tirolului de Sud, a devenit punctul de plecare pentru o misiune de recuperare, de când o bucată de gheață uriașă s-a desprins de ghețarul de pe vârful muntelui Marmolada cu puțin timp înainte de ora 14:00, duminică 3 iulie.

Torentul care i-a lovit pe turişti a fost atât de violent încât, patru zile mai târziu, salvatorii încă îi căutau pe dispăruți. Această sarcină a fost umbrită de amenințarea unei alunecări suplimentare a gheții. Nouă persoane au murit.

Evaluările științifice timpurii au sugerat că prăbușirea a fost rezultatul atât al topirii pe termen lung, cât și al unui izvor supraîncălzit.

Premierul Mario Draghi a legat dezastrul de schimbările climatice și a promis că guvernul va „reflecta asupra a ceea ce s-a întâmplat și va lua măsuri, astfel încât ceea ce s-a întâmplat să aibă șanse foarte mici să se întâmple [din nou] sau chiar să poată fi prevenit.”

Dar realitatea este că nimeni – nici măcar omul despre care unii spun că a salvat moneda euro doar dorind-o – nu poate controla impactul încălzirii globale în Alpi.

Nici oamenii de știință nu sunt echipați să prezică dezastre precum cel care a avut loc în Italia. Acest lucru este îngrijorător, deoarece experții spun că regiunea intră într-o perioadă de 30 de ani în care aproximativ jumătate dintre gheţarii din Alpi se va topi, indiferent de ce va face lumea pentru a-și limita emisiile de carbon.

„Evenimentul va fi amintit ca un fel de epifanie care dezvăluie noile condiții în care se află munții și ghețarii alpini”, a spus Giovanni Baccolo, cercetător la Universitatea din Milano. „Începând de acum, știm că unii ghețari care nu au fost considerați o amenințare, pot produce unele probleme.”

Baccolo spune că se așteaptă la mai multe astfel de evenimente în acest an.

Cei care și-au pierdut membri ai familiei pe munte caută răspunsuri. Debora Campagnaro, ai cărei soră și cumnat — ghizii montani Erica Campagnaro și Davide Miotti — au condus un grup pe coasta muntelui duminică și nu s-a mai întors, a vorbit cu presa la centrul de salvare din Canazei.

„De ce nu a avertizat nimeni sâmbătă că curgea apă sub ghețar?” a întrebat ea. „De ce nu i-au oprit pe oameni? De ce i-au lăsat să plece?”

Avertismente prealabile

Există sisteme de avertizare pe ghețari. În mod ideal, monitorizarea ghețarilor combină datele de la radare, lasere, camere web și o prezență umană pe munte, a spus Valter Maggi, președintele Comitetului Glaciologic Italian, care colectează date despre toți ghețarii țării.

Dar aceste tehnici sunt costisitoare, necesită forță de muncă și chiar și odată puse în aplicare nu sunt sigure. În cea mai mare parte, ele evaluează ce se întâmplă pe suprafața ghețarului. Pe Marmolada, oamenii de știință spun că problema a fost probabil creată de apă care se acumulează până la 50 de metri sub suprafața gheții.

Daniele Giordan, specialist din cadrul Consiliului Național de Cercetare din Italia, care a petrecut ultimul deceniu creând sisteme de monitorizare cuprinzătoare pe doi ghețari de pe partea italiană a Mont Blancului, a spus că sistemele se îmbunătățesc în timp.

În ultimii doi ani, au descoperit o nouă mișcare alarmantă în ghețarul Planpincieux. Dar chiar și cu cel mai bun, cel mai scump sistem, Giordan a spus că nu poate fi sigur că va surprinde un colaps cu mult timp înainte.

„Răspunsul? Sper. Înțeleg că nu este un răspuns bun. Dar muncim mult pentru a ne îmbunătăți”, a spus el.

Încercarea de a aplica soluții sofisticate de monitorizare celor 4.000 de ghețari din Alpi ar fi „nebunească” și inaccesibilă, a adăugat el, sugerând că un sistem care acordă prioritate ghețarilor cu risc ridicat ar fi mai realist.

Maggi a fost de acord că stabilirea unui nivel mai scăzut de monitorizare la un număr mai mare de ghețari ar putea ajuta la identificarea unor situaţii neobișnuite.

Implementarea acestui tip de monitorizare este în urmă cu ritmul accelerat al schimbării climatice din regiune.

Oamenii de știință știu de mult că ghețarii alpini devin instabili. Iar avertismentele lor au ajuns din ce în ce mai mult la urechile politicienilor.

În aprilie, Jean Pierre Fosson, secretarul general al Fondazione Montagna Sicura, care promovează siguranța montană și monitorizează ghețarii din zona Valle D’Aosta, a declarat la o audiere a senatului italian că este nevoie de acțiune urgentă în fața riscurilor crescute din cauza impactul schimbărilor climatice.

Dar nu există încă un plan cuprinzător de monitorizare pentru ca politicienii să ia în considerare sau să se gândească la finanţare. Fosson a spus senatului că grupul său lucrează la un astfel de plan. Alți oameni de știință sunt însă descurajați, a spus Maggi, de „posibilitatea ca noi să putem produce un document și nimeni să nu dorească să-l citească sau să-l folosească”.

Prezicerea imprevizibilului

Miotti și Campagnaro erau alpiniști cu experiență mare, care nu ar fi urcat pe munte dacă ar fi existat măcar o sugestie că ghețarul ar fi în pericol de colaps, potrivit familiei lor.

Tragedia care a urmat a fost cu totul „excepțională și imprevizibilă”, a declarat Maurizio Dellantonio, șeful Corpului Național de Salvare Alpină și Speologică. „Poți prezice ceva despre care ai o experiență. Dacă nu s-a întâmplat niciodată așa ceva, cum poți prezice un astfel de eveniment?”

Marmolada a clarificat, încă o dată, că bazarea pe tiparele trecutului pentru a evalua riscul prezent sau viitor nu mai funcționează.

„Ce credem că era sigur în urmă cu 10 ani, acum nu mai este”, a spus Ilaria Santin, doctorand la Universitatea din Trieste, care a publicat studii despre ghețarul care și-a pierdut 30% din volum între 2004 și 2014.

Dar, în ciuda avertismentelor științifice conform cărora anumite dezastre se petrec mai des ca urmare a schimbărilor climatice, oamenii și autoritățile continuă să emită judecţăţi bazate pe felul în care era lumea înainte, nu cum este acum.

În Belgia și Germania, anul trecut, autoritățile care gestionează inundațiile au fost prinse nepregătite în faţa ploilor abundente. În zonele în care există un risc tot mai mare de incendii de pădure – cum ar fi vestul Statelor Unite sau estul Australiei – oamenii continuă să construiască, apoi pierd, case printre cheresteaua uscată.

Autoritățile italiene se luptă acum cu gestionarea unui peisaj alpin alterat și instabil – o situație fără precedent.

Nici pe biroul lui Draghi nu au existat soluții imediate. Un oficial guvernamental a spus că este prea devreme pentru a ști ce măsuri ar putea fi luate pentru a preveni viitoare dezastre.

Autoritățile de protecție civilă vor investiga și apoi vor face recomandări, a spus oficialul, adăugând că este greu de imaginat că accesul la gheţari ar putea fi oprit total sau parţial – o propunere susținută de unii oameni de știință.

Blocarea accesului public la ghețari ar fi „complet imposibilă” , a spus Arno Kompatscher, guvernatorul provinciei Tirol. El a recunoscut că schimbările climatice înseamnă că vor exista mai multe colapsuri.

„Putem face două lucruri. Intensificăm monitorizarea în situațiile critice cunoscute și, în al doilea rând, îi putem face pe oameni conștienți că nu este vorba despre o plimbare în parc, există întotdeauna un risc rezidual”, a spus Kompatscher.

Unii oameni de știință sunt de acord. „Ghețarii nu pot fi închiși”, a spus Fosson de la Fondazione Montagna Sicura. „Cine ar verifica? Să pui sârmă ghimpată? Ar fi ca și cum ai opri accesul la mare.”

Dar, oricât de improbabil pare, închiderea plajei este exact ceea ce se întâmplă în locurile populare din Australia când se observă prezenţa rechinilor, în ciuda faptului că atacurile sunt rare și imprevizibile.

Impactul pe plan local

La poalele Marmoladei, la un kilometru mai jos, de unde noua gaură din ghețar priveşte în jos ca un ochi albastru fără pleoape, Andrea De Bernardin conduce un mic muzeu.

În el păstrează o colecție de artefacte din Primul Război Mondial, când trupele austro-ungare au săpat 12 kilometri de tuneluri în interiorul ghețarului și au deținut poziția timp de doi ani în lupta lor cu italienii. Așa ceva este greu de contemplat acum, când burta ghețarului este atacată de acumularea apei, spune el.

De Bernardin, care a publicat o carte despre retragerea timp de un secol a ghețarului pe versanți, a fost ecoul ideii că tragedia era imposibil de prevăzut.

„Ziua a fost foarte frumoasă, cu soare și nimeni nu și-ar fi putut imagina ce urmează. Nici măcar ghizii montani”, a spus el. „Dacă m-ar fi întrebat pe mine putem merge să facem traseul normal pe Marmolada? Aș fi spus da.”

De Bernardin, care este primarul comunei Rocca Pietore din apropiere, a spus că este îngrijorat pentru comunitatea din jurul muntelui. Prăbușirea „are repercusiuni foarte, foarte puternice” pentru comunitatea locală și ar putea avea implicații negative pentru industria turistică locală, a spus el.

Personalul de la Rifugio Cima Undici, un restaurant local care se află chiar sub ghețar spune că turiştii au fost înlocuiţi de jurnalişti mai interesați să pună întrebări decât să comande găluște tiroleze.

De Bernardin era îngrijorat de mesajul transmis de aceştia. „Mesajul transmis este că întreaga zonă este impracticabilă, totul este închis”, a spus el.

Soluția nu este blocarea accesului, ci luarea unor măsuri care să liniștească vizitatorii, cum ar fi izolarea zonelor aflate direct sub ghețari pentru a evidenția faptul că altele sunt încă considerate sigure.

Aceşti paşi, a spus el, sunt cruciali pentru „reînvierea unui munte care este, fără îndoială, foarte frumos, dar are și aceste noi probleme, despre care nu credeam că s-ar putea întâmpla”.

Sursa: politico.eu