REPORTAJ DIN IVANO-FRANKIVSK, UCRAINA | Natalia: Mi se pare că trăiesc un coșmar din care nu mă pot trezi. Ludmila: Dragi prieteni ruşi şi rude! Nu ascultaţi ce vă spun alţii, ascultaţi-ne pe noi, care trăim aici

Imediat ce sună alarma, oamenii care au rămas în orașele ucrainene aleargă să se pună la adăpost. Bombele distrug tot ce întâlnesc în cale. Chiar dacă au reușit să rămână în viață, mulți au ales să plece pentru că nu au putut trăi în teroarea adusă de război. Drumul spre siguranță și libertate este însă lung și extrem de periculos. Așa că mulți ajung în centre de refugiați.

În orașul Ivano-Frankivsk echipa TVR a filmat un astfel de loc numit de tot mai mulți….acasă.

O familie de tineri a lăsat totul în urmă, în Cernihov, ca să își salveze fetița de 9 luni.

Vladislav, refugiat: Cernihov este lângă două ţări, Belarus şi Rusia, şi este bombardat din ambele părţi. Nu este lumină, nu este apă, încă mai este gaz. Au rămas părinţii acolo, mama şi tata.

Natasha, refugiată: Fetiţa încă e mică şi, din fericire, nu înţelege situaţia, dar acolo ne-a fost mult mai greu, fiindcă 10 zile am stat în subsol.

Viața e alta acum și pentru Natalia. Nu a plecat din Ucraina, însă e mereu pregătită să înfrunte ce-i mai rău.

Natalia, angajată primărie Ivano-Frankivsk: Am acestă gentuță pe care o port în orice moment cu mine, chiar dacă și la serviciu, merg dintr-un birou în altul. Am aici pașaportul, carduri bancare, bani cash și medicamente. O iau întotdeauna cu mine pentru că nu știi niciodată ce se întâmplă. Mi se pare că trăiesc un coșmar din care nu mă pot trezi.

Pe străzile orașului Ivano-Frankivsk, florile vândute sunt stropite cu lacrimi.

Ludmila, o rusoaică din Ekaterinburg, trăiește de aproape jumătate de secol în Ucraina. Se gândește mereu la sora pe care o are în Rusia și îi e greu să înțeleagă vremurile de acum.

Ludmila, locuitoare din Ivano-Frankivsk: Dragi prieteni ruşi şi rude, mă adresez vouă. Nu ascultaţi ce vă spun alţii, ascultaţi-ne pe noi, pe rude care trăim aici, şi vedeţi realitatea. Realitatea este că nu noi am început războiul.

Mii de ucraineni din toată țara au ajuns în ultimele zile în regiunea Ivano-Frankivsk. Toți au trecut prin cele 24 de centre de refugiați din zonă. Acolo, oamenii sunt ajutați să-și găsească haine, un loc unde să doarmă, să mănânce și să se pună pe picioare pentru un drum lung, în cazul în care decid să plece din Ucraina.

Bogdan Pytel, director centru de refugiaţi din oraşul Ivano-Frankivsk: În regiunea Ivano Frankivsk au fost înregistraţi aproximativ 50 de mii de refugiaţi. În oraş sunt acum 10 mii de refugiaţi şi asta înseamnă deja o presiune pe infrastructura de aici.

În centrele de refugiați din Ivano Frankivsk, 130 de psihologi oferă alinare sufletească celor greu încercați în aceste vremuri.

Natalia, psiholog centru de refugiaţi din oraşul Ivano-Frankivsk: În primele zile ale războiului era foarte greu să văd cum veneau persoane şocate, distruse de durere după ce îşi văzuseră apropiaţii murind chiar sub ochii lor. Mi-a fost foarte, foarte greu. Şi eu şi colegii mei încercăm să-i calmăm, să-i liniştim.

Autoritățile locale spun că, deocamdată, reușesc să se descurce. Însă războiul face loc multor nevoi.

Ruslan Martsinkiv, primar Ivano-Frankivsk: În primul rând, cel mai mult şi mai mult, avem nevoie de medicamente. În special anticoagulante, bandaje şi kit-uri medicale pentru război.

Urmele războiului se văd peste tot, la fiecare colț de stradă și în ochii oamenilor.

Cu toții se tem, însă știu că sunt nevoiți să reziste pentru ca Ucraina pe care o știu și o iubesc să fie aceeași și mâine.