Republica Moldova, îndemnată să profite de oportunitatea de aderare la Uniunea Europeană. Maia Sandu: Nu putem rămâne în această situație pentru încă 30 de ani, fără o democrație consolidată și fără un nivel de trai ridicat

Moldova fostă țară sovietică, condusă de președinta proeuropeană Maia Sandu, a fost recunoscută oficial de către UE în luna iunie drept candidat pentru procesul dificil de aderare la blocul celor 27 de țări.

Afectată de invazia de 19 luni a Moscovei în Ucraina vecină, care a fost denunțată în mod regulat de Sandu, Republica Moldova este afectată în plus de prezența la granița sa estică a enclavei separatiste pro-rusești Transnistria.

Ministrul de Externe, Nicu Popescu, a lansat vineri discuția privind aderarea la UE, afirmând că participarea publică „are o semnificație esențială în construirea unui viitor mai prosper în cadrul comunității europene”.

Academicienii și-au acordat rapid sprijinul.

„Dacă Republica Moldova pierde acest vector european, ea se va transforma într-o țară haotică„, a declarat sâmbătă Vlad Culminschi, directorul Institutului de Inițiative Strategice, pentru site-ul de știri point.md.

Culminschi, fost vicepremier, a declarat că nu mai este timp de pierdut, întrucât aliații lui Sandu controlează deocamdată parlamentul.

„Lupta pentru integrarea europeană nu este opera unei singure persoane. Ea transcende ambițiile personale”, a spus el.

Opoziția simpatizantă a Moscovei, alungată de la putere de victoria detașată a lui Sandu în alegerile din 2020, este sceptică în ceea ce privește aderarea la UE.

Moldovenii, țara lor aflată între Ucraina și România, membră a UE, s-au dovedit entuziaști. Zeci de mii de persoane au participat la un miting în aer liber în luna mai pentru a aplauda demersul lui Sandu, care va implica negocieri îndelungate privind alinierea legislației la standardele UE și revizuirea sistemului judiciar.

Sandu și alți oficiali au sugerat că Moldova ar trebui să meargă mai departe cu candidatura sa la UE și să ignore Transnistria separatistă, la fel cum s-a permis aderarea Ciprului în ciuda ocupației turcești a regiunilor sale nordice din anii 1970.

Transnistria s-a desprins din Moldova în timp ce Uniunea Sovietică se prăbușea, iar forțele separatiste au purtat un scurt război cu armata noii țări independente în 1992.

Un contingent de 1.500 de pacificatori ruși rămâne în regiune, dar de 30 de ani nu a existat practic nicio violență, iar legăturile de afaceri și de altă natură prosperă dincolo de graniță.

„Acest lucru nu ar însemna abandonarea Transnistriei. Ar putea avea loc în mai multe etape”, a declarat Maia Sandu. „Nu putem rămâne în această situație pentru încă 30 de ani, fără o democrație consolidată și fără un nivel de trai ridicat”.