România și drumul spre Schengen

La sfârșitul lui 2010, încurajați de rapoartele care constatau pregătirea din punct de vedere tehnic, politicienii de la București sperau că România să fie primită în Schengen în primăvara anului următor. Pe 21 decembrie însă, Franța și Germania au cerut amânarea admiterii, invocând problemele din Justiție constatate de Comisia Europeană prin MCV.

Traian Băsescu, președintele României, 21 decembrie 2010:

Indignarea Bucureștiului nu a schimbat însă nimic. În 2011, Germania, Franța, Olanda, Suedia și Finlanda au cerut ca admirea în Schengen pentru România și Bulgaria să fie legată de progresele ce vor fi constatate prin Mecanismul de Cooperare și Verificare. Așa că la întrunirea Consiliului JAI din iunie 2011 s-a hotărât ca cele două țări să rămână în afara spațiului pe termen nedeterminat.

Sincron Emil Boc, premierul României, 31.08.2011:

Și de atunci Schengen a devenit o țintă imposibil de atins pentru toți cei care au fost la putere în România în următorul deceniu. Lucrurile s-au complicat și mai tare în momentul în care Europa a fost inundată de migranți veniți din Siria, Afganistan, Pakistan, dar și din țările africane. Situația a fost așa de dramatică, încât unele țări din Schengen au reintrodus temporar controalele la frontieră. Pentru România, la nivel tehnic, un mic pas înainte a fost făcut în vara lui 2018, când a primit acces integral la sistemul de informații Schengen. În prezent, în Schengen sunt 26 de state, dintre care 4 nu sunt din UE: Islanda, Lichtenstein, Norvegia și Elveția. Spațiul reglementat de tratat are peste 4 milioane de km pătrați, iar aici trăiesc în jur de 420 de milioane de oameni.