Salvaţi din iad. După zeci de ani, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului investighează situația din orfelinate

Amintiri care încă dor după atâția ani. Realități dincolo de orice scenariu de film. Viața copiiilor din orfelinatul de la Popești era un chin. Zi de zi.

La începutul anilor ‘90, în secţia de neuropsihiatire infantilă din Popeşti erau peste 90 de suflete. Chinuite, personaje într-un experiment inuman despre care se ştia în tot satul, dar nu se rostea o vorbă.

În 1991, la orfelinatul din Popeşti au venit voluntari catolici din Italia ca să-i ajute pe copiii bolnavi. După un an au fost alungați de cei care conduceau secția.

Printre voluntari a fost și Stefania de Cesare, o tânără profesoară de educaţie fizică din Roma. Ce a văzut la Popești a marcat-o pentru totdeauna.

A renunţat la traiul liniştit din Roma și s-a întors în Iaşi. A infiinţat asociaţia Il Chicco și a reuşit să scoată 14 copii din iadul orfelinatului, oferindu-le protecţie în case de tip familial.

A fost nevoie de multă iubire, înţelegere, terapie pentru ca ei să poată depăși traumele. Unii au mers la școală și au reușit să și schimbe cursul vieții.

În martie, asociația Il Chicco a încheiat un protocol cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului pentru a cerceta abuzurile din mai multe orfelinate și cămine.

Mulți copii de la orfelinatul din Popești desființat în 1994 au ajuns la Spitalul de Psihiatrie din Grajduri, condamanţi şi închi;i fără vină. Alţii trăiesc fără speranţă pe străzi.