Semnificația zilei. Ziua mondială a tutunului

Este extrem de simpatică definiția fumatului: obiceiul de a introduce în gură o țigaretă, de a aspira și a trage fumul de tutun în plămâni. Prin analogie, mâncatul ar putea fi definit astfel. Obiceiul de a introduce în gură diverse alimente, de a le mesteca cu ajutorul dinților, de a le înghiți, digera și ulterior elimina pe cale naturală. Diferența e că mâncatul a fost dovedit de-a lungul vremurilor ca fiind esențial pentru supraviețuire. Fumatul nu!

Obiceiul e vechi. Mâncatul, nu fumatul. Fumatul a început inițial ca formă ritualică de psihedelizare și inițiere șamanică. Trageai în piept niște ierburi, intrai în transă și începeai să debitezi diverse aberații despre viitor. Unele se împlineau, dar cele mai multe nu! Cum se scoteau vracii care nu nimereau profețiile? Dădeau vina pe alții din trib, care, de regulă, erau uciși cu sălbăticie fiindcă nu-i ieșiseră ăluia predicțiile. Deci, avertismentul “fumatul ucide” are baze istorice cât se poate de reale.

S-a dovedit științific că fumatul afectează grav funcția cardiacă și respiratorie. Sigur e și vorba românescă ușor stupidă: “bunicul meu a fumat toata viața și a trăit 90 de ani.” Dar dacă ne gîndim logic, nu toată lumea e bunicul tău. Așa că, în măsura în care putem, n-ar fi rău să încercăm să ne lăsăm de fumat. Doamne-ajută!