Simulare de război, anul 2027. CNSA: O luptă chinezo-americană pentru Taiwan ar putea deveni rapid nucleară

Imediat, un oficial al Casei Albe a precizat că remarca nu reprezintă o schimbare în politica Statelor Unite faţă de insula autoguvernată.

Afirmaţia lui Biden, făcută în prima sa vizită în Japonia de la preluarea mandatului şi în prezenţa premierului nipon Fumio Kishida, a părut să fie o distanţare de politica actuală a Statelor Unite de aşa-numită ambiguitate strategică faţă de chestiunea unei eventuale implicări într-un conflict militar legat de Taiwan.

Una peste alta, cert este că Joe Biden a pus reflectorul pe îngrijorările tot mai pronunțate privind scenariul unei invazii „à la russe” a Chinei în Taiwan. De altfel, ipoteza a fost testată recent într-o simulare de război organizată de Centrul pentru o Nouă Securitate Americană (CNSA).

Criza din 2027

„Dar dacă China ar încerca să invadeze Taiwanul și Statele Unite ar veni în ajutorul Taipeiului, amenințarea escaladării ar putea depăși chiar și situația actuală tulburătoare din Europa”, scriu într-o analiză din Foreign Affairs expertele CNSA Stacie L. Pettyjohn și Becca Wasser.

Simularea de război a postulat o criză fictivă din 2027, cu scopul de a examina modul în care Statele Unite și China ar putea acționa într-un anumit set de conjuncturi.

Jocul a demonstrat că modernizarea militară a Chinei și extinderea arsenalului său nuclear – ca să nu mai vorbim de importanța pe care Beijingul o acordă unificării cu Taiwanul – creează, în lumea reală, pericolul degenerării unei lupte SUA-China într-un conflict nuclear.

„Beijingul vede Taiwanul ca pe o republică separatistă. Dacă Partidul Comunist Chinez decide să invadeze insula, liderii săi e posibil să nu accepte eșecul, care ar afecta grav legitimitatea regimului. Astfel, PCC ar putea fi dispus să-și asume riscuri semnificative pentru a se asigura că bătălia se va încheia în condițiile pe care le consideră acceptabile. Asta ar însemna să convingă Statele Unite și aliații săi că costurile apărării Taiwanului sunt atât de mari încât nu merită contestarea invaziei. În timp ce China are mai multe modalități de a atinge acest obiectiv, din perspectiva Beijingului, folosirea armelor nucleare poate fi cel mai eficient mijloc de a ține Statele Unite în afara conflictului”, sunt de părere Pettyjohn și Wasser.

1.000 de focoase

China a deținut istoric doar câteva sute de arme nucleare la sol. Dar anul trecut, cercetătorii în știință nucleară de la Centrul James Martin pentru Studii privind Nonproliferarea și Federația Oamenilor de Știință Americani au identificat trei silozuri de rachete în construcție în regiunea Xinjiang. Iar Financial Times a raportat că Beijingul ar fi putut efectua teste cu planoare hipersonice ca parte a unui sistem de bombardament orbital care ar putea păcăli apărarea antirachetă și lovi ținte continentale din Statele Unite.

„Departamentul de Apărare al SUA estimează că până în 2030, China va avea aproximativ 1.000 de focoase livrabile – mai mult de trei ori decât numărul pe care îl deține în prezent.

Recentul nostru joc de război – în care membrii Congresului, foști oficiali guvernamentali și experți în domeniu și-au asumat rolurile de factori de decizie de securitate națională din China și Statele Unite – a ilustrat că un război dintre SUA și China ar putea escalada rapid. În primul rând, a arătat că ambele țări se vor confrunta cu stimulente operaționale pentru a lovi forțele militare pe teritoriul celeilalte. În joc, astfel de lovituri erau menite să fie calibrate pentru a evita escaladarea; ambele părți au încercat să parcurgă o graniță fină atacând doar ținte militare. Dar astfel de atacuri au depășit liniile roșii pentru ambele țări și au produs un ciclu de atacuri care a lărgit sfera și intensitatea conflictului”, se arată în analiză.

De exemplu, în simulare, subliniază expertele CNSA, China a lansat un atac preventiv împotriva bazelor-cheie americane din regiunea Indo-Pacific. Atacurile au vizat Guam, în special, pentru că este o bază de operare avansată esențială pentru operațiunile militare americane în Asia și pentru că, deoarece este un teritoriu și nu un stat american, „echipa chineză a considerat că lovirea acesteia este mai puțin pasibilă de escaladare decât atacarea altor posibile ținte.”

Credibilitatea atacurilor nucleare

Drept răspuns, Statele Unite au vizat nave militare chineze în porturi și facilități din jur, dar s-au abținut de la alte atacuri asupra Chinei continentale. „Cu toate acestea, ambele părți au perceput aceste lovituri ca atacuri asupra teritoriului lor de origine, trecând un prag important. În loc să-și imagineze în oglindă propriile preocupări cu privire la atacurile asupra teritoriului lor, fiecare parte a justificat loviturile inițiale ca fiind necesități militare limitate în natură și care ar fi văzute de cealaltă ca atare. Răspunsurile la loviturile inițiale nu au făcut decât să escaladeze lucrurile și mai mult, deoarece echipa SUA a răspuns mișcărilor Chinei prin lovirea țintelor din China continentală, iar echipa chineză a răspuns la atacurile Washingtonului atacând locații din Hawaii”, atrag atenția Pettyjohn și Wasser.

O constatare deosebit de alarmantă din simularea de război a fost aceea „că China a considerat necesar să amenințe de la început că va ataca nuclear, pentru a evita sprijinul extern pentru Taiwan”.

Această amenințare s-a repetat pe tot parcursul jocului, în special după ce China continentală a fost atacată. Uneori, eforturile de erodare a voinței Washingtonului, astfel încât să se retragă din luptă, au primit o atenție mai mare din partea echipei chineze decât invadarea Taiwanului în sine.

„Dar China a avut dificultăți în a convinge Statele Unite că amenințările sale nucleare sunt credibile. În viața reală, schimbările semnificative și recente ale Chinei în postura și pregătirea sa nucleară pot avea un impact asupra opiniilor altor națiuni, deoarece amenințările sale nucleare ar putea să nu fie considerate credibile, având în vedere doctrina declarată a nonproliferării, arsenalul său nuclear mai mic, dar în plină dezvoltare, și lipsa de experiență în a face amenințări nucleare. Acest lucru ar putea împinge China să detoneze preventiv o armă nucleară pentru a consolida credibilitatea avertismentului său.”

„China va încerca să impună costuri poporului american”

China ar putea recurge, de asemenea, la o demonstrație a puterii sale nucleare din cauza constrângerilor asupra capacităților convenționale de lovituri cu rază lungă. Peste cinci ani, Armata de Eliberarea a Poporului încă va avea o capacitate foarte limitată de a lansa atacuri convenționale dincolo de locațiile din „al doilea lanț de insule” din Pacific – și anume, Guam și Palau.

Pettyjohn și Wasser notează: „În imposibilitatea de a lovi SUA cu arme convenționale, China va încerca să impună costuri poporului american. Până la un anumit moment al jocului, echipa SUA a simțit că arsenalul său nuclear mai mare era suficient pentru a descuraja escaladarea și nu a apreciat pe deplin gravitatea amenințărilor Chinei. Drept urmare, China a decis că trebuie să escaladeze în mod semnificativ pentru a transmite un mesaj că patria SUA ar putea fi în pericol dacă Washingtonul nu bate în retragere.”

„Cele mai probabile căi către escaladarea nucleară într-o luptă dintre Statele Unite și China sunt diferite de cele care au fost în timpul Războiului Rece. Uniunea Sovietică și Statele Unite se temeau de un atac nuclear masiv, fulgerător, care ar precipita un schimb strategic la scară largă. Cu toate acestea, într-o confruntare cu Taiwan, Beijingul ar putea folosi arme nucleare într-un mod mai limitat pentru a semnala hotărârea sau pentru a-și îmbunătăți șansele de câștig pe câmpul de luptă. Nu este clar cum va decurge un război după acest tip de utilizare nucleară limitată și dacă Statele Unite ar putea detensiona situația în timp ce își ating obiectivele”, se mai arată în analiza din Foreign Affairs.