Studiu: Bebelușii pandemiei au probleme mari de comunicare

Specialiștii au examinat cum a fost până acum viața copiilor născuți în timpul pandemiei și care au fost implicațiile pentru sănătatea și dezvoltarea lor. Echipa de experți, condusă de Susan Byrne, lector superior la RCSI, și Jonathan Hourihane, profesor de pediatrie al RCSI, s-a concentrat pe bebelușii născuți în primele trei luni de izolare și i-a comparat cu un grup similar de bebeluși născuți înainte de pandemie. Un total de 354 de familii și copiii lor au fost implicate în studiu. „Am vrut să înțelegem cum era viața pentru bebelușii născuți în timpul pandemiei și ce ar putea însemna aceasta pentru sănătatea și dezvoltarea lor generală”, a spus Byrne pentru Observer.

Experții au descoperit că, la șase luni, o medie de doar trei persoane au sărutat bebelușii, inclusiv părinții lor, ceea ce indică faptul că cei mici au cunoscut foarte puține rude sau prieteni de familie. Mai mult, unul din patru bebeluși nu cunoscuse un alt copil de vârsta lui până la prima zi de naștere.

Byrne a adăugat că, atunci când părinții au fost întrebați cum s-au simțit să crească un copil în timpul izolării, au folosit frecvent cuvinte precum „singurătate” și „izolare”. Pe de altă parte, s-a constatat că timpul petrecut în familie și legăturile s-au extins.

Bebelușii născuți în timpul pandemiei au auzit probabil mai puține cuvinte pentru că nu ieșeau din case, iar acest lucru ar fi putut duce la scorurile lor de comunicare ușor mai mici în comparație cu cele ale copiilor născuți mai devreme. Cu toate acestea, pentru alte abilități, precum cele motorii sau capacitatea de rezolvare a problemelor, cercetătorii nu au descoperit vreo scădere generală a performanței. În plus, chestionarele completate de părinți nu au relevat diferențe în comportamentul copiilor lor în ceea ce privește problemele de somn, anxietatea sau retragerea socială.

Acum, grupul speră să extindă studiul și să urmărească bebelușii până când aceștia încep școala la vârsta de cinci ani. „Acesta va fi cu adevărat important”, a spus Byrne pentru Observer. „Restricțiile COVID s-au încheiat cu destul de mult timp în urmă, iar bebelușii au plecat să facă activități normale, să se întâlnească cu alți oameni, să se joace în grupuri. Și ai spera că minusurile se vor rezolva până la vârsta de cinci ani, dar trebuie să aflăm în mod concludent dacă acesta este într-adevăr cazul”, a punctat Susan Byrne, unul dintre coordonatorii studiului.

Alex Thomas, mama lui Jacob, de trei ani, și a lui Maddie, de patru ani, locuiește în Waltham Forest. Iată ce povestește: „Amândoi copiii mei au fost îndrumați pentru terapie de vorbire și limbaj. Jacob s-a născut în aprilie 2020, chiar la începutul pandemiei, când fiica mea avea 18 luni. Creșa ei s-a închis. În timpul blocării, copiii mei nu au avut expunerea zilnică la grupuri de joacă, prieteni și familie pe care altfel le-ar fi avut în mod natural. Ca toți ceilalți, rareori ne-am întâlnit cu alți oameni, așa că nu m-au auzit des vorbind cu alte mame și cu copiii lor, de exemplu. Am observat că limbajul lui Maddie nu se dezvolta. La doi ani, ea încă nu spunea niciun cuvânt, așa că i-am cerut medicului meu să o îndrume către un logoped. Sesiunile au avut loc prin Zoom și terapeutul a interacționat doar cu mine, nu cu fiica mea. Nu cred că au ajutat-o deloc. Chiar în septembrie 2022, când avea aproape patru ani, nu prea vorbea. De atunci, plătim 80 de lire sterline pe oră pentru terapie privată de vorbire”.

Femeia a întâmpinat probleme și cu băiatul: „Jacob a fost, de asemenea, pe o listă de așteptare pentru terapie logopedică din februarie. Când a început grădinița, nu spunea niciun cuvânt care să se distingă. În acel moment, am urmat un curs de opt săptămâni numit Tots Talking, condus de organizația de caritate Speech and Language UK, care a fost foarte bun. Mi-au explicat modalități în care îmi puteam îmbunătăți comunicarea cu copiii mei, de exemplu, povestind ceea ce făceam și vedeam când eram împreună. Am învățat că trebuie să fiu cu adevărat prezentă, să mă uit la ce priveau ei și să vorbesc despre asta”.

În ciuda terapiei susținute, problemele lui Jacob nu s-au rezolvat în totalitate. Mama lui dezvăluie: „Jacob are trei ani acum și este încă în spatele colegilor săi. Cred că asta este cauzată cel puțin parțial de izolarea pe care am îndurat-o în timpul pandemiei. Mulți oameni se luptă să înțeleagă ceea ce spune și, uneori, el se ferește să vorbească cu alți copii. Devine frustrat când încearcă să ne spună ceva și noi nu-l înțelegem. Îl întristează și în cele din urmă încetează să mai încerce. Tace. Este sfâșietor”.

Articol de Arina Delcea