Supravieţuitorii incendiului de la clubul Colectiv, nemulţumiţi de condamnările din dosar. Adrian Albu: Judecata a durat foarte mult şi tergiversarea de şase ani şi jumătate este o injustiţie în sine

Ani de durere, de singurătate, de nedreptate. Ani în care părinții tinerilor morți în Colectiv nu au mai fost compleți și nu vor mai fi niciodată, la fel cum frații nu vor mai fi vreodată întregi fără surorile lor. După aproape şapte ani de aşteptare primele condamnări definitive au fost primite cu dezamăgire de rude şi supravieţuitori.

„În seara aia sărbătoream ziua surorii mele care a murit după 3 săptămâni în spital de infecţii nosocomiale şi eram cu verişoara mea care a murit la 3 zile de la arsuri. Tatăl meu a murit înainte să afle verdictul. Credeţi că este suficient 10 ani?” spune Adrian Albu, unul dintre supravieţuitorii incendiului din clubul Colectiv.

Adrian Albu: Judecata a durat foarte mult şi tergiversarea de şase ani şi jumătate este o injustiţie în sine.

Întrebat despre sentinţele din dosar, acesta a spus: Au murit 65 de oameni e normal să fim nemulţumiţi. Eu sunt nemulţumit! Aici, ce s-a judecat s-a judecat ce s-a întâmplat în club, nu după incendiu, adică intervenţia la faţa locului, ce s-a întâmplat în spitale, transferurile în străinătate…Este încă un dosar care trenează de 5 ani şi care ar trebui să ajungă şi el în justiţie. Dacă şi acela va dura 5-6 ani, ieşim noi la pensie.

Eugen Iancu, tatăl unui tânăr mort în incendiul de la Colectiv: Dacă statul crede că pentru moartea a 65 de persoane trebuie pedepse cât mai mici atunci eu nu mă pot opune.  Pentru mine este un moment de liniște cumva, pentru că după 6 ani și jumătate s-a luat o decizie. Am aflat cine este vinovatul pentru incendiu, cel puţin în opinia justiţiei. Era nevoie de momentul acesta, pentru că un lucru pe care prea puţină lume îl ia în consideraţie este că greul abia începe. De doi ani nu se pune în discuţie vinovăţia societăţii civile, a privaţilor. Un manager, dacă are un accident de muncă, plăteşte cu banii, cu viaţa, înfundă puşcăria. Un manager de la stat, statul face tot ce poate pentru a-l scutii de pedeapsă. Urmează un moment foarte greu deoarece trebuie să știm de ce s-a intervenit atât de dezastruos, de ce nu au fost făcute transferuri în străinătate.

Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului: Este un început din punctul meu de vedere pentru lămurirea cazului  Colectiv, un  caz care are o semnificație deosebită pentru societatea românească. Nu vom putea să facem o schimbare cu adevărat în bine  a sistemului public în general în România, dar și a sistemului de sănătate, siguranței publice până nu vom lămuri cazul acesta care este emblematic. Dreptate nu se poate face, s-a făcut justiție conform legislației în vigoare. S-a schimbat foarte puțin. A apărut o legislație care nu a făcut decât să derogheze statul de responsabilitate. Vedem instituții, private sau de stat, restaurante, școli,  în care intri pe propria răspundere. Deținătorul clădirii nu iți garantează siguranța la incendiu, la cutremur. Statul s-a spălat pe mâini.

Sentința a închis o rană, dar nu va umple niciodată golul dispariției atâtor tineri. Cei care i-au iubit vor răsfoi la infinit albume cu fotografii, vor mângâia lucruri rămase în urmă, vor atinge cruci în speranța că dragostea sparge barierele lumești și trece… dincolo.

Fiecare zi fără cei pe care i-au pierdut a durut și doare în continuare. Sunt părinți care s-au prăpădit înainte să afle cine se face vinovat de moartea copiilor lor.

Jean Chelba, tatăl lui Alex Chelba, nu mai este. Cât a trăit nu a lipsit de la niciun termen al procesului, de la niciun protest şi de la nicio comemorare. Fiul său, Alex, avea 33 de ani atunci când a murit şi era un respectat fotograf. A ieşit pe picioare din club, cu arsuri de gradul doi şi trei, dar a murit o săptămână mai târziu, la spital.

Anul acesta, în aprilie a murit şi Ana Pascu, mama lui Alex Pascu, basistul trupei Goodbye to Gravity. Ultima oară am întâlnit-o când se împlineau şase ani de la incendiul din Colectiv.

Colectiv este cea mai mare tragedie din România de după 1989. 65 de oameni au murit, iar alţi 146 au fost mutilaţi pentru totdeauna, în urma incendiului produs în seara de 30 octombrie 2015, în clubul Colectiv.

Într-un doliu permanent, rudele poartă amintirea celor plecaţi. Cei care au scăpat din foc, trăiesc infernul unor recuperări întinse pe viaţă. Cicatricile le vor aminti în orice moment c-au fost la un pas să moară din cauza unui şir lung de erori… Şi din cauza incompetenţei unor funcţionari ai statului, plătiţi de noi toţi.

Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat, astăzi, sentinţa definitivă în dosarul „Colectiv”. Cristian Popescu Piedone a primit o sentință de 4 ani de închisoare cu executare pentru infrațiunea de abuz în serviciu. Decizia vine la aproape 7 ani de la tragedie. Magistrații au amânat de patru ori verdictul final.