Cerul deasupra Berlinului, (1987) | O poveste despre împărțirea Berlinului, dar, mai presus de toate, o istorisire în imagini despre frumusețea ireductibilă a vieții. Cronică de Loredana Negrilă
Zâmbim si plecăm mai departe, fiecare pe drumul său. Uneori, parcurgem împreună o bună bucată de drum, lăsându-ne transformaţi unul de celălalt. Nu am aflat nici până acum, la 32 de ani, cum e mai bine. De cele mai multe ori avem de făcut alegeri, suprapuse sau nu peste un alt şir de alegeri făcute de cele care au fost înainte de a porni la drum. De-a lungul timpului, mi s-a demonstrat că indiferent dacă spun “da”, “nu” sau “poate”, “hai”, “stai, rămai” ori “du-te”, “lasă-mă”, viața se va rostogoli la vale în acelaşi mod. Am remarcat, de curând, cum ii afectează pe clasicii modernității trecerea timpului, odată cu revederea unui film drag, “Cerul deasupra Berlinului”.
