Să ardem Biblii în America | Un editorial de Gabriel Giurgiu, realizatorul emisiunii “Europa Mea”

Ajunsesem un pic mai târziu. Vreo 10 minute de la începutul slujbei. Ce să zic? Ne-a fost greu să ne orientam de la stația de metrou, prin cartierul acela. Pe vremea aia nu exista Google Maps și nici Waze. Așa că am intrat discret în biserică și ne-am așezat timid pe ultimul rând. “Ah, voi sunteți invitații lui Bob?” ne întreabă scurt una dintre mămăicile îmbrăcate în alb, purtând și chipă și mănuși care, clar, lucrau pentru parohie, voluntar. Erau un fel de plasatoare, ajutau la bunul mers al treburilor. “Da, suntem, dar lăsați, stăm aici, nu vrem să deranjăm”. Fară pic de milă, ne-au ridicat și ne-au condus la locurile pe care Bob ni le rezervase. Pe mijlocul celui de-al doilea rând! Cât să fim vizibili din orice parte a bisericii care adăpostea cam 300 de credincioși. Eram singurii albi la slujbă. Restul erau ai parohiei, americani de culoare. Bob ne-a dat câte o carte de rugăciuni și ne-a indicat la ce cântec erau. Am început și noi să îngânîm rugăciunile, acompaniați de o ditai orchestra, cu două piane, chitări electrice, percuție. Bașca, evident, corul! Ce mai, era exact ca în filme.