Terapia genetică: Noua speranță în tratamentul bolii Parkinson și al alcoolismului

Terapia genetică pentru Parkinson și alcoolism

Terapia genetică reprezintă o abordare medicală revoluționară care implică modificarea materialului genetic al pacientului pentru a trata sau preveni afecțiuni. Cercetătorii au identificat că aceeași tehnică folosită pentru a trata boala Parkinson poate fi adaptată pentru a reduce dependența de alcool.

În această terapie, se utilizează molecule specifice care stimulează creșterea celulelor pentru a „reseta” căile creierului de recompensare a dopaminei. Acest lucru conduce la reducerea centrului de recompensă a creierului asociat cu consumul de alcool.

Terapia genetică necesită intervenții chirurgicale pe creier, însă rezultatele promițătoare obținute pe primatelor non-umane alimentează speranța că această tehnică ar putea fi eficientă și pentru oameni.

Mecanismul din spatele terapiei genetice

Cercetătorii au folosit un virus nedăunător pentru a introduce o proteină numită factor neurotrofic derivat din glial (GDNF) în creierul maimuțelor rhesus. Aceste maimuțe consumaseră cantități mari de alcool diluat în apă. Factorul GDNF este un stimulator al neuronilor care sintetizează dopamină în creier, neurotransmițător asociat cu senzația de plăcere și fericire. În cazul consumului cronic de alcool, eliberarea de dopamină scade.

Această terapie a avut rezultate uimitoare. Consumul de alcool al maimuțelor tratate a scăzut cu peste 90% în comparație cu grupul de control. Aceste animale au ales să bea apă în detrimentul alcoolului și și-au redus consumul până la punctul în care nivelul de alcool în sânge a fost aproape inexistent.

Perspective și implicații

Această descoperire promițătoare ar putea avea un impact semnificativ în tratarea alcoolismului. Deși cercetarea este în stadii incipiente și necesită continuarea studiilor pentru validarea și dezvoltarea tratamentului, aceasta deschide o nouă cale de abordare a unei probleme sociale și medicale grave.

Cu toate acestea, există provocări semnificative de abordat, inclusiv riscurile și efectele secundare potențiale ale terapiei genetice, precum și aspectele etice legate de intervențiile asupra geneticii umane.

Totuși, această abordare inovatoare ar putea oferi o speranță pentru cei care nu au avut succes cu terapiile tradiționale și ar putea marca o nouă eră în tratamentul acestei afecțiuni devastatoare. Cu toate acestea, este esențial să se continue cercetarea pentru a confirma eficacitatea și siguranța acestei terapii și pentru a dezvolta soluții personalizate și eficiente pentru pacienți.

Un articol de Maria Chiriță