The Moscow Times: Ar putea distruge Rusia barajul ucrainean Kakhovka în retragerea ei din Herson?

Iar aceste speculații nu au făcut decât să se intensifice de când Rusia a anunțat miercuri că își va retrage forțele de pe malul drept al râului Nipru, abandonând orașul Herson.

Rusia a acuzat în repetate rânduri Ucraina de atacarea barajului, comandantul militar rus în Ucraina, Serghei Surovikin, afirmând luna trecută că Kievul pregătește un „atac masiv cu rachete”.

Oficialii ucraineni au respins afirmațiile potrivit cărora ar viza în mod deliberat infrastructura civilă. Iar președintele Volodomir Zelenski a avertizat că forțele rusești ar putea arunca în aer ele însele barajul și instalația hidroelectrică, precizând că acesta ar fi un atac „terorist”.

Faptul că ambele părți au arătat cu degetul a stârnit temeri că barajul ar putea fi distrus în mod deliberat – un eveniment care, potrivit experților, ar provoca probabil distrugeri în masă și ar declanșa o criză umanitară într-o zonă din sudul Ucrainei.

De ce este important barajul Kakhovka?

Construit în 1956, Kakhovka este cea mai sudică dintre cele șase centrale hidroelectrice construite de-a lungul râului Nipru în perioada sovietică. În aval de Kakhovka se află un canal de mare adâncime care se extinde până la Marea Neagră.

Având o înălțime de aproximativ 30 de metri și o lățime de peste 3,2 kilometri, barajul stochează aproximativ aceeași cantitate de apă ca Marele Lac Sărat din statul american Utah.

Fiind una dintre cele trei treceri majore de-a lungul Niprului în regiunea Herson, barajul a fost o linie de aprovizionare critică pentru forțele rusești care luptă pe malul drept al râului de la începutul invaziei din Ucraina.

Ce se întâmplă acolo?

Forțele ucrainene au vizat în mod repetat podul rutier și feroviar peste baraj, pe care armata rusă se bazează pentru a livra provizii unităților din orașul Hersonul ocupat.

Dacă Rusia își retrage, de fapt, toate trupele pe malul stâng al râului Nipru, barajul și podul ar putea deveni parte a liniei de front dintre cele două armate.

Imaginile din satelit publicate în august au arătat mai multe cratere în podul rutier, care se pare că au forțat trupele rusești să construiască mai multe treceri de pontoane în apropiere.

Presa de stat rusă a relatat duminică că barajul a fost avariat în urma unui atac ucrainean cu rachete HIMARS furnizate de SUA, dar afirmația nu a putut fi verificată în mod independent.

Deși retragerea Rusiei din regiunea Kherson nu face neapărat mai probabilă aruncarea în aer a barajului, există precedente de armate în retragere care distrug infrastructura.

„Există o mulțime de exemple de-a lungul istoriei de forțe în retragere care au aruncat în aer baraje în încercarea de a-și întârzia adversarii, inclusiv eforturile sovietice de a încetini înaintarea germană prin Ucraina în 1941”, a declarat James Black, analist în domeniul apărării la RAND Europe, parte a organizației non-profit americane RAND Corporation.

Se pregătește Rusia să distrugă barajul?

Ordinul dat de ministrul Apărării, Serghei Șoigu, ca forțele rusești să se retragă de pe malul drept al Niprului, în regiunea Herson, a fost anticipat de mult timp de analiștii militari, care au prezis că poziția Rusiei va deveni nesustenabilă pe fondul presiunii militare consistente din partea Ucrainei.

Și, pe măsură ce armata ucraineană a avansat încet spre râu, oficialii de la Kiev și-au intensificat avertismentele cu privire la o potențială operațiune rusească sub steag fals pentru a distruge barajul.

Potrivit serviciilor secrete ucrainene, Rusia a minat pentru prima dată barajul în aprilie și a adăugat luna trecută mai mulți explozibili la porțile și structurile de susținere.

Distrugerea barajului și a centralei hidroelectrice, care furnizează energie electrică pentru zeci de mii de ucraineni, s-ar alinia cu eforturile Rusiei de a pune la pământ infrastructura energetică ucraineană critică din ultimele săptămâni. Iar unii sugerează că ar putea fi văzută la Moscova ca o mișcare care i-ar fortifica pozițiile din sudul Ucrainei.

Însă majoritatea experților avertizează că aruncarea în aer a barajului nu ar oferi Rusiei niciun avantaj militar semnificativ și ar pune în pericol aprovizionarea cu apă a zonelor controlate de Rusia.

Oficialii ruși au negat că plănuiesc să distrugă barajul, acuzând Ucraina că ar fi plănuit ea însăși un atac. Comandantul forțelor ruse din Ucraina, generalul Serghei Surovikin, a declarat luna trecută că Ucraina a folosit în mod repetat rachete HIMARS furnizate de SUA pentru a ataca barajul și a afirmat că ar putea avea loc un alt atac de amploare.

Ce s-ar întâmpla dacă barajul ar fi aruncat în aer?

Consecințele unui atac major asupra barajului Kakhovka ar depinde gradul de avariere a structurii, au declarat experții pentru The Moscow Times.

Într-un scenariu catastrofal, distrugerea barajului ar putea trimite un val distructiv de inundații pe râul Nipru, provocând inundații grave în zone mari din sudul Ucrainei.

Cu toate acestea, din cauza nivelului terenului, inundațiile ar fi probabil mai grave pe malul stâng al Niprului, controlat de ruși, ceea ce face ca o detonare a barajului să fie o mișcare puțin probabilă pentru Moscova.

„[Distrugerea barajului] ar însemna ca Rusia să-și arunce în aer, în esență, propriul picior”, a declarat luna trecută analistul militar Michael Kofman în cadrul podcastului War on the Rocks.

„[Aceasta] ar inunda partea controlată de Rusia din [regiunea] Herson… mult mai mult decât partea vestică pe care ucrainenii probabil că o vor elibera”.

Iar efectele secundare ale aruncării în aer a barajului ar putea fi la fel de grave pentru Rusia.

Scăderea nivelului râului din spatele barajului amenință atât aprovizionarea cu apă a Crimeei anexate de Moscova, cât și riscul de a întrerupe accesul la apa de răcire pentru centrala nucleară controlată de Rusia din regiunea ucraineană Zaporijie.

„Aruncarea în aer a barajului ar provoca, de asemenea, proteste internaționale”, a declarat analistul Black pentru The Moscow Times. „În timp ce ar putea încetini avansarea trupelor ucrainene în sud pe termen scurt, ar putea servi la înăsprirea și mai mult a hotărârii ucrainene și a voinței de a lupta împotriva ocupației rusești pe termen lung”.