Uniunea Europeană, un proiect al păcii. Declarația Schuman din 1950 propunea o nouă formă de organizare a Europei

„Va veni o zi în care Franţa, Rusia, Italia, Anglia, Germania, voi toate, naţiuni ale continentului, fără să vă pierdeţi calităţile voastre distincte şi glorioasa voastră individualitate, vă veţi împreuna într-o unitate superioară şi veţi constitui fraternitatea europeană” (Victor Hugo, 1849)

Un secol mai târziu, lideri ai lumii au luptat să împlinească visul vizionar al lui Victor Hugo.

“Speranţele şi munca noastră se îndreaptă către o epocă a păcii” (Winston Churchill, primul ministru al Regatului Unit, 1949)

După pierderile de vieți omenești și sărăcia lăsate în urmă de cele două războaie mondiale, Franța și Germania, doi adversari istorici timp de 70 de ani, se hotărăsc să pună punct conflictelor sângeroase.

„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă” (9 mai 1950, Declarația Schuman)

Liderii politici de atunci căutau soluția miraculoasă prin care să redea popoarelor lor încrederea în viață.

Robert Schuman: „Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto„.

Așa începe declaraţia rostită la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe.

„Declarația Schuman„, cum a intrat în istorie, este piatra de temelie a construcției europene. Prin care Franța, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg și Olanda decid să își pună laolaltă resursele de oțel și cărbune, pentru ca niciodată războiul să nu mai izbucnească în Europa.

“Vă veţi asocia astfel unei instituţii concrete, constructive şi durabile. Veţi da popoarelor noastre demoralizate, pe lângă grija unei vieţi în siguranţă, speranţa şi voinţa de a trăi şi a munci în pace şi pentru pace”. (Robert Schumann, ministrul de externe al Franţei, august, 1950)

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.

Omul politic belgian Paul Henry Spaak a fost unul dintre pionierii proiectului european. În 2007, fiica lui ne-a povestit cum s-a scris istoria.

Antoinette Spaak, fiica lui Paul Henri Spaak: Când experții și politicienii întârziau nejustificat în luarea unei decizii pe o temă simplă, de exemplu, tariful vamal al bananelor, le spunea: De 4 zile tot dezbatem această temă, opresc această construcție și voi anunța public „ne-am împotmolit din cauza unor neînțelegeri despre banane”. O spunea foarte serios și reușea să îi mobilizeze pe ceilalți.

Pe măsură ce speranțele renasc, oamenii capătă din ce în ce mai multă încredere în proiectul Europei unite.

În cei aproape 70 de ani de fraternitate europeană, pacea a adus prosperitate, chiar dacă nu pe măsura așteptărilor tuturor.